26 de definiții pentru râvnă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂVNĂ, râvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă; sârguință, silință, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorință aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv).

RÂVNĂ, râvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă; sârguință, silință, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorință aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv).

râvnă sf [At: CORESI, EV. 481 / V: (îrg) râmnă, răhnă, (înv) răpnă, răvnă, râvne, (reg) rahnă, ramnă, râgnă, râhnă / Pl: ~ne / E: pvb râvni] 1 Imbold lăuntric (puternic) spre ceva Si: aspirație (8), dorință (1). 2 (Îla) De ~ De dorit. 3 (Înv) Invidie. 4 Poftă. 5 (Reg; îe) A face râmne A pofti. 6 Însuflețire la muncă Si: silință, sârguință, zel, (înv) osârdie. 7 (Înv; îlav) În ~ Neobosit. 8 (În descântece) Deochi. 9 (Reg) Epilepsie (1). 10 (Bot; reg; îf râhnă) Rocoțea (Stellaria graminea).

RÂVNĂ ~e f. 1) v. A RÂVNI. 2) Străduință deosebită; zel. /v. a râvni

râvnă f. ardoare, zel. [Slav RĬVĬNŬ, zelos].

RÎVNĂ, rîvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire la muncă; silință, sîrguință, zel. Credem că astăzi, pentru a scrie romînește, nu trebuie gramatici, trebuie rîvnă, idei și giudecata dreaptă a lucrurilor. RUSSO, O. 69. Învăța cu mare rîvnă pe Vineri limba nemțască. DRĂGHICI, R. 192. ♦ Ardoare, evlavie (în special pentru dumnezeire). [Moșul] îmi zice să mă întorc, căci rîvna noastră a ascultat-o dumnezeu. ISPIRESCU, L. 96. În a mea rîvnă, pe locul părintesc, Fiu al astor ruine, țărîna lor slăvesc. ALEXANDRESCU, M. 11. Cu rîvnă... ridică ochii în sus, mulțămind lui d-zeu. ȘEZ. II 200. 2. Dorință, poftă, invidie. Cete de cîini hîrbari stăteau dinaintea ușilor, privind cu rîvnă buturile de carne ce spînzurau în cîrlige. DUNĂREANU, CH. 76. Ștefan-vodă de-l vedea [calul]... La boieri că-l arăta, Rîvna-n suflet le intra. TEODORESCU, P. P. 522. ◊ Loc. adj. De rîvnă = de invidiat, de dorit. Un copaci... ce făcea o umbră cu totul de rîvnă. GORJAN, H. IV 137.

rîvnă f., pl. e (vsl. rĭvĭnĭ, zel, rĭvĭniĭe, rĭveniĭe, întrecere, rivalitate; sîrb. rvanje, luptă). Ardoare, zel, hărnicie: a munci cu mare rîvnă. – Vechĭ și pop. rîhnă și rîmnă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

râvnă s. f., g.-d. art. râvnei; pl. râvne

râvnă s. f., g.-d. art. râvnei; pl. râvne

râvnă s. f., g.-d. art. râvnei; pl. râvne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂVNĂ s. 1. v. perseverență. 2. v. hărnicie. 3. ardoare, sârguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.) 4. v. bunăvoință. 5. v. aspirație.

RÂVNĂ s. v. chef, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, deochetură, deochi, descântec, dispoziție, dorință, evlavie, farmec, gust, magie, pietate, pioșenie, piozitate, plac, plăcere, poftă, religiozitate, smerenie, voie, voință, vrajă, vrăjitorie, vrere.

rîvnă s. v. CHEF. CREDINȚĂ. CUCERNICIE. CUVIOȘENIE. CUVIOȘIE. DEOCHETURĂ. DEOCHI. DESCÎNTEC. DISPOZIȚIE. DORINȚĂ. EVLAVIE. FARMEC. GUST. MAGIE. PIETATE. PIOȘENIE. PIOZITATE. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. RELIGIOZITATE. SMERENIE. VOIE. VOINȚĂ. VRAJĂ. VRĂJITORIE. VRERE.

RÎVNĂ s. 1. asiduitate, insistență, perseverență, sforțare, silință, sîrguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 2. hărnicie, silință, sîrguință, strădanie, străduință, vrednicie, zel, (pop.) sîrg, (înv.) activitate, diligență. (A demonstrat o mare ~ în munca sa.) 3. ardoare, sîrguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osîrdie, osîrdnicie, osîrduință, osîrduire, osîrduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.) 4. bunăvoință, silință, sîrg, zel, (înv.) proeresis. (Arăta destulă ~, dar nu putea realiza nimic.) 5. aspirație, dor, dorință, năzuință, poftă, pornire, tendință, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (reg.) năduleală, (înv.) năslire, năslitură, rîvnitură. (~ de a face ceva util.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rîvnă (-ne), s. f.1. Pasiune, ardoare. – 2. Ambiție, pretenție. – 3. Zel, osîrdie. – Var. rîmnă, înv. rîhnă. Sl. rĭvĭnije, rĭvĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 315; Conev 100). – Der. rîvnaci, adj. (zelos, harnic); rîvni (var. rîmni, înv. revni, răhni), vb. (a dori, a năzui, a aspira); rîvnitor (var. rîmnitor), adj. (doritor, avid, zelos).

Intrare: râvnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râvnă
  • râvna
plural
  • râvne
  • râvnele
genitiv-dativ singular
  • râvne
  • râvnei
plural
  • râvne
  • râvnelor
vocativ singular
plural
răvnă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rehnă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
râvne
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
râmnă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
râgnă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răpnă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răhnă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ramnă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râvnă, râvnesubstantiv feminin

  • 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Credem că astăzi, pentru a scrie romînește, nu trebuie gramatici, trebuie rîvnă, idei și giudecata dreaptă a lucrurilor. RUSSO, O. 69. DLRLC
    • format_quote Învăța cu mare rîvnă pe Vineri limba nemțască. DRĂGHICI, R. 192. DLRLC
    • 1.1. Ardoare, evlavie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Moșul] îmi zice să mă întorc, căci rîvna noastră a ascultat-o dumnezeu. ISPIRESCU, L. 96. DLRLC
      • format_quote În a mea rîvnă, pe locul părintesc, Fiu al astor ruine, țărîna lor slăvesc. ALEXANDRESCU, M. 11. DLRLC
      • format_quote Cu rîvnă... ridică ochii în sus, mulțămind lui d-zeu. ȘEZ. II 200. DLRLC
  • 2. Dorință aprinsă pentru ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cete de cîini hîrbari stăteau dinaintea ușilor, privind cu rîvnă buturile de carne ce spînzurau în cîrlige. DUNĂREANU, CH. 76. DLRLC
    • format_quote Ștefan-vodă de-l vedea [calul]... La boieri că-l arăta, Rîvna-n suflet le intra. TEODORESCU, P. P. 522. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De râvnă = de invidiat, de dorit. DLRLC
      • format_quote Un copaci... ce făcea o umbră cu totul de rîvnă. GORJAN, H. IV 137. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.