opțiuni
  • info

11 definiții pentru răsărire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSĂRIRE s. f. Acțiunea de a răsări și rezultatul ei. – V. răsări.

răsărire1 sf [At: MINEIUL (1776), 94 2/21 / S și: res~ / Pl: ~ri / E: răsări1] 1 (D. plante) Încolțire. 2 (Pex) Creștere (2). 3 (Înv; pan; d. ființe) Naștere. 4 (Șîs ~a soarelui) Momentul când răsare (14) soarele Si: răsărit1 (3). 5 (Rar) Parte a orizontului unde răsare soarele Si: est (1), răsărit1 (5). 6 Ivire. 7 Tresărire.

răsărire2 sf [At: LM / Pl: ? / E: răsări2] (Reg) 1 Rătăcire (1) (a drumului). 2 Desprindere de întreg.

RĂSĂRIRE, răsăriri, s. f. Acțiunea de a răsări și rezultatul ei. – V. răsări.

RĂSĂRIRE, răsăriri, s. f. Acțiunea de a răsări și rezultatul ei. 1. (În concurență cu răsărit) Apariția unui astru pe cer. Aștepta în liniște, cum aștepți răsărirea soarelui și coacerea fructelor bătute de razele lui. SLAVICI, O. II 52. Tu nici nu știi, a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere. EMINESCU, O. I 120. Bucuria ce avea Robinson privind răsărirea soarelui. DRĂGHICI, R. 61. 2. Încolțirea semințelor și ivirea plantei deasupra pămîntului. În grădinuță urmăresc răsărirea florilor. SADOVEANU, O. IV 397. 3. (Astăzi rar) Tresărire. Și-n somn, cu răsărire, își spunea amărăciunea sufletului pătimaș. DACIA LIT. 146.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răsărire s. f., g.-d. art. răsăririi

răsărire s. f., g.-d. art. răsăririi

răsărire s. f., g.-d. art. răsăririi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSĂRIRE s. 1. v. răsărit. 2. v. germinație.

RĂSĂRIRE s. 1. răsărit. (~ lunii.) 2. (BOT.) germinare, germinație, încolțire, încolțit, răsărit. (~ unei plante.)

Răsărire ≠ apunere, asfințire

Intrare: răsărire
răsărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsărire
  • răsărirea
plural
  • răsăriri
  • răsăririle
genitiv-dativ singular
  • răsăriri
  • răsăririi
plural
  • răsăriri
  • răsăririlor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsărire, răsăririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a răsări și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Apariția unui astru pe cer. DLRLC
      sinonime: răsărit antonime: apunere asfințire
      • format_quote Aștepta în liniște, cum aștepți răsărirea soarelui și coacerea fructelor bătute de razele lui. SLAVICI, O. II 52. DLRLC
      • format_quote Tu nici nu știi, a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere. EMINESCU, O. I 120. DLRLC
      • format_quote Bucuria ce avea Robinson privind răsărirea soarelui. DRĂGHICI, R. 61. DLRLC
    • 1.2. Încolțirea semințelor și ivirea plantei deasupra pământului. DLRLC
      sinonime: germinație
      • format_quote În grădinuță urmăresc răsărirea florilor. SADOVEANU, O. IV 397. DLRLC
    • 1.3. rar Tresărire.
      sinonime: tresărire
      • format_quote Și-n somn, cu răsărire, își spunea amărăciunea sufletului pătimaș. DACIA LIT. 146. DLRLC
etimologie:
  • vezi răsări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.