4 definiții pentru rătăceală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rătăcea sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: rătăci + -eală] (Înv) Eroare (1).

rătăceálă f., pl. elĭ. Rătăcire.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂTĂCEA s. v. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, vină, vinovăție.

rătăcea s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. EROARE. GREȘEALĂ. PĂCAT. VINĂ. VINOVĂȚIE.

Intrare: rătăceală
rătăceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătăcea
  • rătăceala
plural
  • rătăceli
  • rătăcelile
genitiv-dativ singular
  • rătăceli
  • rătăcelii
plural
  • rătăceli
  • rătăcelilor
vocativ singular
plural