8 definiții pentru răzuire
Explicative DEX
RĂZUIRE, răzuiri, s. f. Acțiunea de a răzui și rezultatul ei; răzuială, răzăluială, răzăluire. – V. răzui.
RĂZUIRE, răzuiri, s. f. Acțiunea de a răzui și rezultatul ei; răzuială, răzăluială, răzăluire. – V. răzui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
răzuire sf [At: POLIZU / E: răzui] Îndepărtare, cu ajutorul unei unelte, a unui strat subțire de pe suprafața unui lucru Si: radere (1), răzuială, (reg) răzăluială, răzăluire, (rar) răzuit1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂZUIRE s. f. Acțiunea de a răzui; înlăturare, radere.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
răzuire s. f., g.-d. art. răzuirii; pl. răzuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răzuire s. f., g.-d. art. răzuirii; pl. răzuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răzuire s. f., g.-d. art. răzuirii; pl. răzuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
RĂZUIRE s. 1. răzuială. 2. v. șeveruire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂZUIRE s. 1. răzuială. 2. (TEHN.) șeveruire.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
răzuire, răzuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a răzui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: radere răzuială răzăluială răzăluire înlăturare șeveruire
etimologie:
- răzui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.