SACOU, sacouri, s. n. Haină (bărbătească) mai lejeră. – Din germ. Sakko.

sacou sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~ri / E: ger sakko] Haină bărbătească cu tăietură specifică, care poate fi purtată la diferiți pantaloni.

SACOU, sacouri, s. n. Haină bărbătească (mai lejeră). – Din germ. Sakko.

SACOU, sacouri, s. n. Haină bărbătească; veston, surtuc. La doi pași de noi se opriră doi domni, cărora primăvara le oferea prilejul să apară în sacouri, tăiate după moda nouă. CAMIL PETRESCU, P. 15. Unii în sacouri de purtare, ca o demonstrație că ei sînt aici la datorie, nu la petrecere. REBREANU, R. I 265. Buzunarele sacoului erau înțesate cu franzeluțe și mere. BASSARABESCU, S. N. 28.

SACOU s.n. Veston, haină bărbătească. [< germ. Sakko].

SACOU s. n. veston, haină bărbătească (mai largă). (< germ. Sakko)

SACOU ~ri n. Haină bărbătească ușoară, fără căptușeală, purtată peste cămașă. /<germ. sakko

sacou n. gheroc fără despărțituri în spate.

* sacóŭ n., pl. urĭ (pe cale fr., d. it. sacco, un fel de stofă groasă de lînă; vestito de sacco, îmbrăcat în stofa asta). Barb. Surtuc, haĭnă bărbătească orășenească scurtă care se poartă peste cămașă saŭ peste vestă.

sacou s. n., art. sacoul; pl. sacouri

sacou s. n., art. sacoul; pl. sacouri

sacou s. n., art. sacoul; pl. sacouri

sacou

sacou, -couri.

a face (cuiva) un sacou expr. (friz.) a tăia un client cu briciul pe ambii obraji.

SACOU s. haină, veston. (~ cu pantaloni asortați.)

SACOU s. veston. (~ de vară.)