SACRIFICA, sacrific, vb. I. 1. Tranz. și refl. A renunța la cineva sau la ceva în favoarea altcuiva ori în numele unui scop. ♦ Refl. A se devota pentru cineva sau ceva până la jertfirea de sine. 2. Tranz. A ucide animale în scopuri științifice sau pentru consumul public. ♦ (În Antichitate) A jertfi animale (uneori oameni), după anumite ritualuri, ca prinos adus divinității. – Din lat. sacrificare, fr. sacrifier.

sacrifica vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~fia / Pzi: sacrific / E: lat sacrificare, cf fr sacrifier] 1 vt (C. i. ființe) A jertfi ca ofrandă adusă divinității sau pentru respectarea unui ritual Si: (înv) a pocloni. 2 vt (Pex; c. i. animale) A ucide în scopuri științifice, pentru consum, cu scop preventiv etc. 3 vt A renunța la ceva sau cineva din proprie inițiativă (în schimbul altcuiva sau altceva). 4 vr A se consacra cu totul, până la jertfa de sine, unei ființe, unei cauze, unei idei etc.Si: a se devota (2), a se jertfi, (îvr) a se sfări.

SACRIFICA, sacrific, vb. I. 1. Tranz. și refl. A renunța la ceva sau la cineva pe baza unor considerente care cer ca altceva sau altcineva să aibă întâietate. ♦ Refl. A se devota pentru cineva sau ceva până la jertfirea de sine. 2. Tranz. A ucide animale în scopuri științifice sau utilitare. ♦ (În antichitate) A jertfi ființe, după anumite ritualuri, ca prinos adus divinității. – Din lat. sacrificare, fr. sacrifier.

SACRIFICA, sacrific, vb. I. Tranz. 1. A renunța la cineva sau la ceva în interesul cuiva sau pentru a obține altceva. Nu pot să te sacrific pentru nebunia ei. DUMITRIU, N. 53. Cîte am sacrificat eu pentru tine, numai de cînd ne-am întîlnit astăzi? C. PETRESCU, A. R. 32. În basme, Creangă sacrifică cît poate miraculosul realului. IBRĂILEANU, S. 28. O anarhie întreagă, care a sacrificat mii de oameni. GHICA, A. 128. ◊ Absol. A sacrifica unde se cuvine, aceea este înțelept. GHICA, A. 788. ♦ Refl. A se devota (pînă la jertfirea de sine). O generație se sacrifică pentru a asigura traiul bun al generațiilor viitoare. C. PETRESCU, Î. I 14. Cel puțin sper că observi cît mă sacrific? întrebă Raul. REBREANU, R. I 221. 2. A ucide animale în scopuri științifice sau pentru hrana oamenilor. Să nu sacrifice pentru carne berbecuții și batalii, sub vîrsta de 1 an. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. ♦ (În antichitate) A înjunghia animale (uneori și oameni) după anumite ritualuri, ca prinos adus divinității. – Accentuat și: (prez. ind.) sacrific.

SACRIFICA vb. I. tr. 1. (Ant.) A jertfi, a aduce ca prinos divinității animale (sau chiar oameni). 2. A ucide un animal pentru anumite scopuri științifice sau pentru consumul public. 3. refl. A renunța la ceva sau la cineva în favoarea altcuiva sau pentru a obține ceva. ♦ A se jertfi; a se devota. [P.i. sacrific, 3,6 -că. / cf. it., lat. sacrificare, fr. sacrifier].

SACRIFICA vb. I. tr. 1. (ant.) a jertfi, a aduce ca prinos divinității animale (sau chiar oameni). 2. a ucide un animal pentru scopuri științifice sau pentru consum. II. refl. a renunța la ceva sau la cineva. ◊ a se jertfi; a se devota. (< lat. sacrificare, fr. sacrifier)

A SACRIFICA sacrific tranz. 1) (vieți, principii etc.) A ceda benevol, având conștiința unei privațiuni. 2) (animale) A ucide pentru satisfacerea unor necesități. 3) înv. (ființe) A ucide după un anumit ritual ca dar adus divinității; a jertfi. [Sil. sa-cri-] /<lat. sacrificare, fr. sacrifier

A SE SACRIFICA mă sacrific intranz. 1) A manifesta abnegație, jertfire de sine; a se jertfi. 2) A se deda cu prețul propriului sacrificiu; a se devota fără rezerve. /<lat. sacrificare, fr. sacrifier

sacrificà v. a (se) jertfi.

sacrifia v vz sacrifica

* sacrifíc, a -á v. tr. (lat. sacri-fico, -ficáre, d. sacer, sacru, și facere, a face. V. edi-fic). Jertfesc, ofer victime zeilor (cum făceaŭ vechiĭ Grecĭ și Romanĭ ș.a.). Fig. Renunț de bună voĭe la un folos: a-țĭ sacrifica interesele pentru un amic, a-țĭ sacrifica averea pentru creșterea copiilor. V. intr. Mă devotez absolut: a te sacrifica familiĭ, patriiĭ (saŭ p. patrĭe).

sacrifica (a ~) (desp. sa-cri-) vb., ind. prez. 1 sg. sacrific, 2 sg. sacrifici, 3 sacrifică; conj. prez. 1 sg. să sacrific, 3 să sacrifice

sacrifica (a ~) (sa-cri-) vb., ind. prez. 3 sacrifică; conj. prez. 3 să sacrifice

sacrifica vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. sacrific, 3 sg. și pl. sacrifică; conj. prez. 3 sg. și pl. sacrifice

sacrifica (ind. prez. 3 sg. și pl. sacrifică)

sacrific.

SACRIFICA vb. 1. a jertfi, (înv.) a comânda, a înjunghia, a pocloni. (A ~ ceva divinității.) 2. a-și da, a-și jertfi. (Și-a ~ viața pe câmpul de luptă.) 3. a (se) jertfi. (S-a ~ pentru binele omenirii.)

SACRIFICA vb. 1. (BIS.) a jertfi, (înv.) a comînda, a înjunghia, a pocloni. (A ~ ceva divinității.) 2. a-și da, a-și jertfi. (Și-a ~ viața pe cîmpul de luptă.) 3. a (se) jertfi. (S-a ~ pentru binele omenirii.)