sacrileg, ~ă smf, a [At: HELIADE, ap. GHICA, A. 675 / V: ~ege^[1] / Pl: ~egi, ~ege / E: lat sacrilegus, fr sacrilège] 1-2 (Liv) Profanator. 3-4 (Pex) Ticălos.

SACRILEG, -Ă, sacrilegi, -e, adj. (Învechit) Nelegiuit, scelerat. Faptă sacrilegă. – Variantă: sacrilege (MACEDONSKI, O. II 181, GHICA, A. 675) adj. f.

SACRILEG, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care săvîrșește un sacrilegiu; nelegiuit, blestemat. [< lat. sacrilegus < sacer – sacru, legere – a culege].

SACRILEG, -Ă adj., s. m. f. (cel) care săvârșește un sacrilegiu; profanator; (p. ext.) nelegiuit, blestemat. (< lat. sacrilegus)

SACRILEG ~gă (~gi, ~ge) și substantival livr. Care comite un sacrilegiu. /<lat. sacrilegus, fr. sacrilege

sacrileg a. ce ține de un sacrilegiu: faptă sacrilegă. ║ m. cel ce comite un sacrilegiu.

* sacrilég, -ă adj. (lat. sacrilegus, d. sacra, lucrurĭ sacre, și légere, a culege = a fura). Profanator, blăstămat, care se atinge de lucrurĭ saŭ persoane sfinte: mînă sacrilegă. Subst. Proclet, hoț de bisericĭ.

sacrilege a vz sacrileg

sacrileg (livr.) (desp. sa-cri-) adj. m., pl. sacrilegi; f. sacrilegă, pl. sacrilege

sacrileg (livr.) (sa-cri-) adj. m., pl. sacrilegi; f. sacrilegă, pl. sacrilege

sacrileg adj. m. (sil. -cri-), pl. sacrilegi; f. sg. sacrilegă, pl. sacrilege

SACRILEG adj., s. v. pângăritor, profanator.

SACRILEG adj. v. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos.

sacrileg adj. v. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIȘELESC. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. RUȘINOS. SCELERAT. TICĂLOS.

sacrileg adj., s. v. PÎNGĂRITOR. PROFANATOR.