25 de definiții pentru satiric

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SATIRIC, -Ă, satirici, -ce, adj. Cu caracter de satiră; care ține de satiră. ♦ Înclinat spre satiră. Spirit satiric. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care satirizează; autor de opere satirice. ♦ (Substantivat, n.) Conținut, caracter specific satirei. – Din fr. satirique, lat. satiricus.

satiric1, ~ă a [At: VALIAN, V. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr satyrique] 1 (Ca) de satir (1) Si: (înv) satiricesc1 (1). 2 Specific satirilor (1) Si: (înv) satiricesc1 (2). 3 Privitor la satiri (1) Si: (înv) satiricesc1 (3).

satiric2, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~ici, ~ice / E: lat satiricus, ngr σατυρικός, fr satirique] 1 a Care aparține satirei (1) Si: (înv) satiricesc2 (1). 2 a Privitor la satiră (1) Si: (înv) satiricesc2 (2). 3 a Care are caracter de satiră (1) Si: (înv) satiricesc2 (3). 4 a Specific satirei (1) Si: (înv) satiricesc2 (4). 5 a Care constituie o satiră (1) Si: (înv) satiricesc2 (5). 6 a (D. oameni) Înclinat spre satiră (1) Si: (înv) satiricesc2 (6). 7 a (D. oameni) Căruia îi place să satirizeze. 8 sna Conținut satiric2 (1). 9-10 sm, a (Scriitor) care compune satire (1).

SATIRIC, -Ă, satirici, -ce, adj. Cu caracter de satiră; care ține de satiră. ♦ Înclinat spre satiră. Spirit satiric. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care satirizează; autor de opere satirice. ♦ (Substantivat, n.) Conținut, caracter specific satirei. – Din fr. satirique, lat. satiricus.

SATIRIC1 s. n. Conținut, caracter specific satirei. [Artiștii] au simțit nevoia unor completări, a unor adăugiri, care să adîncească satiricul piesei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 10/3.

SATIRIC2, -Ă, satirici, -e, adj. Cu caracter de satiră; care ține de satiră. V. epigramatic. Anton Bacalbașa... vrea să ne arate fondul său de lirism senin, care desigur ne va surprinde, ca și însemnatele sale produceri satirice. DEMETRESCU, O. 190. Și, pentru a sfîrși printr-o trăsătură satirică: «prostul găsește oricînd unul mai prost ca el care să-l admire». BOLINTINEANU, O. 253. ♦ Înclinat spre satiră. Spirit satiric. ♦ (Substantivat) Autor de satire. Caragiale e un satiric. IBRĂILEANU, SP. CR. 219. Publicul romîn s-a învățat așa de mult să rîză de spiritualele producțiuni ale mult talentatului nostru satiric. GHEREA, ST. CR. II 132. Acei vestiți satirici... nu numai nu avură din scrieri neplăceri, Ci cîștigară încă nemuritoare slavă. NEGRUZZI, S. II 215.

SATIRIC, -Ă adj. Specific satirei; care ține de satiră; ironic, batjocoritor, mușcător. // s.m. Autor de satire. // s.n. Conținutul, caracterul specific al unei satire. [Cf. lat. satiricus, fr. satirique].

SATIRIC2, -Ă adj. referitor la satiri. ♦ dansuri ~e = dansuri licențioase executate în reprezentațiile de drame satirice; dramă ~ă = (la greci) poem dramatic, patetic și comic, în care corpul era compus din satiri. (< fr. satyrique, lat. satiricus)

SATIRIC1, -Ă I. adj. specific satirei; care ține de satiră; ironic, batjocoritor, mușcător. II. s. m. autor de satire. III. s. n. conținut, caracter specific satirei. (< fr. satirique, lat. satiricus)

SATIRIC2 ~ci m. Autor de satire. /<lat. satiricus, ngr. satyrikos, fr. satirique

SATIRIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de satiră; propriu satirei. Roman ~. 2) Care scrie satire. Scriitor ~. 3) Care are înclinație spre satiră. Spirit ~. /<lat. satiricus, ngr. satyrikos, fr. satirique

satiric a. 1. ce ține de satiră: stil satiric; 2. pornit la batjocură: spirit satiric. ║ m. autor de satire.

1) *satíric, -ă adj. (lat. satiricus, d. sátira). De satiră: stil satiric, poemă satirică. Pornit spre satiră, spre ironie: spirit satiric. Care scrie satire: poet satiric. Subst. Scriitor satiric. Adv. A scrie satiric.

2) *satíric, -ă adj. (vgr. satyricós, d. sátyros, satir). De satir, al sátirilor: dans satiric. Dramă satirică, la vechiĭ Grecĭ, poemă dramatică patetică și comică tot odată (tragi-comedia) în care coru era compus din sátirĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

satiric3 (persoană) (rar) s. m., pl. satirici

satiric1 adj. m., pl. satirici; f. satirică, pl. satirice

satiric2 (categorie estetică) s. n.

satiric3 (conținut specific satirei) s. n.

satiric2 (persoană) (rar) s. m., pl. satirici

satiric1 adj. m., pl. satirici; f. satirică, pl. satirice

satiric (conținut specific satirei) s. n.

satiric adj. m., (persoană) s. m., pl. satirici; f. sg. satirică, pl. satirice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SATIRIC adj., s. 1. adj. sarcastic, (livr.) acrimonios, (înv.) satiricesc, (fig.) biciuitor, caustic, incisiv, înțepător, mușcător, pișcător, șfichiuitor, tăios, usturător. (Ton ~.) 2. adj. epigramatic, (fig.) caustic, incisiv, înțepător, mușcător, usturător. (Poezie cu caracter ~.) 3. s. (rar) satirist. (Gr. Alexandrescu a fost un mare ~.)

SATIRIC adj., s. 1. adj. sarcastic, (înv.) satiricesc, (fig.) biciuitor, caustic, incisiv, înțepător, mușcător, pișcător, șfichiuitor, tăios, usturător. (Ton ~.) 2. adj. epigramatic, (fig.) caustic, incisiv, înțepător, mușcător, usturător. (Poezie cu caracter ~.) 3. s. (rar) satirist. (Gr. Alexandrescu a fost un mare ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CÎNTEC SATIRIC Specie a poeziei lirice populare, nu prea mare ca număr de versuri, și avînd un caracter satiric. Ex. La pîrîu cu tufele Spală lelea rufele Și le-ntinde pe surcele, Cîinii hîrîie la ele. Strînge-ți, lele, rufele, Că-mi turbează cîinele Și apucă văile Și-mi prăpădesc oile! (Doine, cîntece, strigături)

Intrare: satiric
satiric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • satiric
  • satiricul
  • satiricu‑
  • satirică
  • satirica
plural
  • satirici
  • satiricii
  • satirice
  • satiricele
genitiv-dativ singular
  • satiric
  • satiricului
  • satirice
  • satiricei
plural
  • satirici
  • satiricilor
  • satirice
  • satiricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

satiric, satiricăadjectiv

  • 1. Cu caracter de satiră; care ține de satiră. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Anton Bacalbașa... vrea să ne arate fondul său de lirism senin, care desigur ne va surprinde, ca și însemnatele sale produceri satirice. DEMETRESCU, O. 190. DLRLC
    • format_quote Și, pentru a sfîrși printr-o trăsătură satirică: «prostul găsește oricînd unul mai prost ca el care să-l admire». BOLINTINEANU, O. 253. DLRLC
    • 1.1. Înclinat spre satiră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Spirit satiric. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat masculin Persoană care satirizează; autor de opere satirice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Caragiale e un satiric. IBRĂILEANU, SP. CR. 219. DLRLC
      • format_quote Publicul romîn s-a învățat așa de mult să rîză de spiritualele producțiuni ale mult talentatului nostru satiric. GHEREA, ST. CR. II 132. DLRLC
      • format_quote Acei vestiți satirici... nu numai nu avură din scrieri neplăceri, Ci cîștigară încă nemuritoare slavă. NEGRUZZI, S. II 215. DLRLC
    • 1.3. (și) substantivat neutru (numai) singular Conținut, caracter specific satirei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote [Artiștii] au simțit nevoia unor completări, a unor adăugiri, care să adîncească satiricul piesei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 10/3. DLRLC
  • 2. Referitor la satiri. MDN '00
    • 2.1. Dansuri satirice = dansuri licențioase executate în reprezentațiile de drame satirice. MDN '00
    • 2.2. Dramă satirică = (la greci) poem dramatic, patetic și comic, în care corpul era compus din satiri. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.