11 definiții pentru savantlâc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAVANTLÂC, (2) savantlâcuri, s. n. 1. (Fam.) Erudiție; (depr.) pedanterie, prețiozitate. 2. Preocupare științifică. – Savant + suf. -lâc.

savantlâc sn [At: N. REV. R. I, nr 4, 165 / Pl: ~uri / E: savant + -lâc] 1 (Fam; adesea irn) Erudiție (1). 2 (Fam; adesea ironic) Element savant (4). 3 (Pex) Pedanterie. 4 (Rar) Preocupare științifică.

SAVANTLÂC, savantlâcuri, s. n. (Fam.) Erudiție; (depr.) pedanterie, prețiozitate. – Savant + suf. -lâc.

SAVANTLÂC ~uri n. depr. 1) Demonstrație de erudiție; pedanterie. 2) mai ales la pl. Teză științifică pretențioasă. [Sil. -van-tlâc] /savant + suf. ~lâc

SAVANTLÎC, savantlîcuri, s. n. (Familiar) Erudiție; (cu sens depreciativ) paradă de erudiție, pedanterie, prețiozitate. Cartea e de un savantlîc cu totul nepotrivit menirii ei și e înțesată de neologisme. CĂLINESCU, I. C. 148. ♦ Preocupare științifică. Sătul de la un timp de savantlîcuri, simțeam nevoia să petrec, să rîd. M. I. CARAGIALE, C. 115.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

savantlâc (fam.) (desp. -van-tlâc/-vant-lâc) s. n., (vorbe, atitudini) pl. savantlâcuri

!savantlâc (fam.) (-van-tlâc/-vant-lâc) s. n., (vorbe, atitudini) pl. savantlâcuri

savantlâc s. n. (sil. mf. -vant-), (vorbe, atitudini) pl. savantlâcuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SAVANTLÂC s. v. erudiție, pedanterie, pedantism, prețiozitate, știință.

savantlîc s. v. ERUDIȚIE. PEDANTERIE. PEDANTISM. PREȚIOZITATE. ȘTIINȚĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

savantlâc, savantlâcuri s. n. 1. erudiție 2. (peior.) pedanterie, prețiozitate

Intrare: savantlâc
savantlâc substantiv neutru
  • silabație: sa-van-tlâc, sa-vant-lâc info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • savantlâc
  • savantlâcul
  • savantlâcu‑
plural
  • savantlâcuri
  • savantlâcurile
genitiv-dativ singular
  • savantlâc
  • savantlâcului
plural
  • savantlâcuri
  • savantlâcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

savantlâc, savantlâcurisubstantiv neutru

  • 1. familiar Erudiție, știință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. depreciativ Pedanterie, pedantism, prețiozitate. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cartea e de un savantlîc cu totul nepotrivit menirii ei și e înțesată de neologisme. CĂLINESCU, I. C. 148. DLRLC
  • 2. Preocupare științifică. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Sătul de la un timp de savantlîcuri, simțeam nevoia să petrec, să rîd. M. I. CARAGIALE, C. 115. DLRLC
etimologie:
  • Savant + sufix -lâc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.