O definiție pentru sbici (s.n.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sbici (sbice), s. n. – (Banat, Trans.) Bici. – Var. zbici. De la bici, cu s- expresiv. – Der. sbicer, s. n. (bici); sbiciușcă, s. f. (bici); sbiciui, vb. (a da bice).

Intrare: sbici (s.n.)
sbici (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sbici
  • sbiciul
  • sbiciu‑
plural
  • sbice
  • sbicele
genitiv-dativ singular
  • sbici
  • sbiciului
plural
  • sbice
  • sbicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)