27 de definiții pentru schelălăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHELĂLĂI, pers. 3 schelălăie, vb. IV. Intranz. A chelălăi. – Pref. s- + chelălăi.

schelălăi [At: KLEIN, D. 420 / V: (reg) scăl~, scelâlâi, șchelui, ~ăloi, ~ălui, ~elăi, ~erlăi, ~erl~, schilăi, schil~, schiol~, schirloloi, schiuli, șchil~, ștelălui / Pzi: 3 schelălăie, (rar) ~ește / E: s- + chelălăi] 1 vi (D. câini, pgn, d. alte animale) A scoate sunete plângătoare, ascuțite și repetate (de obicei de durere) Si: a chelălăi (1), a scheuna (1), (reg) a schencăni (1). 2-3 vir (D. oameni, mai ales d. copii mici; dep; pan) A plânge (continuu, strident) Si: a scheuna (2). 4 vt (Mun; îf scherlăi; c. i. copii) A bate (făcând să plângă, să urle).

A SCHELĂLĂI pers. 3 schelălăie intranz. 1) (mai ales despre câini) A scoate sunete ascuțite, dese și repetate. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge cu sughițuri dese și repetate. /s + a chelălăi

schelălăì v. a chelălăi: (câinii) schelălăesc sălbatic, rod oasele deoparte AL. [V. chelălăì].

chelălăĭésc v. intr. (ca și chelacăĭ). Vest. Țip de durere, vorbind de cînĭ. – Și schelălăĭesc (Munt. Mold.) chĭolălăĭesc, schĭolălăĭesc și schĭórlăĭ (Mold.), chilălăĭesc, schilălăĭesc și (Olt.) schílăĭ și -ĭésc.

schilă(lă)ĭésc V. chelălăĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

schelălăi (a ~) vb., ind. prez. 3 schelălăie, imperf. 3 pl. schelălăiau; conj. prez. 3 să schelălăie

*schelălăi (a ~) vb., ind. prez. 3 schelălăie, imperf. 3 sg. schelălăia; conj. prez. 3 să schelălăie

schelălăi vb., ind. prez. 3 sg. schelălăie

schelălăesc, -lăește 3, -lăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCHELĂLĂI vb. a chelălăi, a scheuna, (reg.) a țilăi. (Câinele ~.)

SCHELĂLĂI vb. a chelălăi, a scheuna, (reg.) a țilăi. (Cîinele ~.)

Intrare: schelălăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schelălăi
  • schelălăire
  • schelălăit
  • schelălăitu‑
  • schelălăind
  • schelălăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • schelălăie
(să)
  • schelălăie
  • schelălăia
  • schelălăi
  • schelălăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • schelălăie
(să)
  • schelălăie
  • schelălăiau
  • schelălăi
  • schelălăiseră
schilăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștelălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șchilălăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șchelui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schiuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schirloloi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schilălăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scherlălăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scherlăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schelăloi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schelăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scelâlâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălălăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schiolălăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schelălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

schelălăiverb

etimologie:
  • Prefix s- + chelălăi. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.