SCHIMBARE, schimbări, s. f. Acțiunea de a (se) schimba și rezultatul ei; schimbat. ◊ Schimbarea la Față (a lui Isus Hristos) = sărbătoare bisericească ortodoxă care se prăznuiește la 6 august. – V. schimba.

schimbare sf [At: CORESI, EV. 531 / Pl: ~bări / E: schimba] 1-2 Schimb (1-2). 3 (Înv; îlav) Fără ~ Fără întrerupere. 4 (Spc) Predare a unei sume de bani pentru a primi o alta de (aproximativ) aceeași valoare, dar constând din alte monede sau bancnote Si: schimb (21). 5 (Spc) Înlocuire a penajului, a părului, a dinților etc. unor ființe și dezvoltarea în locul lor a altor pene, altui păr, altor dinți etc. 6 (Spc) Îndepărtare a cuiva dintr-un post, dintr-o funcție, dintr-o sarcină etc. și înlocuirea lui cu altcineva. 7 (Îvr; îlv) A lua ~ A schimba (7). 8 (Spc) Dezbrăcare de hainele murdare și îmbrăcare a altora curate Si: (rar) primenire, schimb (36). 9 (Înv) Trimitere, adresare (a ceva) unul către altul. 10 Așezare, fixare în altă parte. 11 Abatere de la poziția, de la situația, de la direcția inițială (dată) și adoptarea ori determinarea altui mers, altui curs, altei soluții, renunțare la direcția inițială, la cursul inițial în favoarea altei direcții, altui curs. 12 Modificare a formei, a aspectului, a structurii, a conținutului Si: metamorfoză, transformare, (înv) schimbăciune, schimbătură (3). 13 (Îs) ~ la față (a Domnului) Sărbătoare creștină care se celebrează la 6 august în amintirea evenimentului care, după religia creștină, s-a petrecut pe muntele Tabor, când Iisus s-a arătat la trei dintre ucenicii săi, cu fața transformată, plină de strălucire Si: (îvp) preobrajenie. 14 (Spc) Folosire a unui nume (de persoană), a unui toponimic, a unui apelativ etc. în locul altuia folosit până atunci. 15 (Mat; îvr; spc) Simplificare (prin diviziune).

SCHIMBARE, schimbări, s. f. Acțiunea de a (se) schimba și rezultatul ei; schimbat. ♦ Schimbarea la Față (a lui Isus Cristos) = sărbătoare bisericească ortodoxă care se prăznuiește la 6 august. – V. schimba.

SCHIMBARE, schimbări, s. f. Acțiunea de a (se) schimba și rezultatul ei. 1. Înlocuirea unui lucru cu altul. Schimbarea numelui. 2. Întorsătură care s-a produs la cineva sau la ceva spre ceva nou; modificare, transformare, prefacere. Iscoditoare și ageră la minte, nu-i scăpase nimic din schimbările grăbite ale locurilor, oamenilor și năravurilor. C. PETRESCU, A. 393. Nu o mai cunoștea [grădina] și văzînd pe argat, îl întrebă despre acea schimbare. ISPIRESCU, L. 168. Cînd Elena îi răspunse, făcînd o ușoară aluzie la schimbarea opiniilor lui, el deveni palid de mînie. BPLINTINEANU, O. 445.

schimbare f. acțiunea de a (se) schimba și rezultatul ei: 1. modificațiune, transformațiune, variațiune; 2. Schimbarea la față a Domnului, arătarea Mântuitorului la trei din apostoli pe muntele Tabor și sărbătoarea ținută cu acea ocaziune (6 August).

schimbáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a (se) schimba. Rezultatu acesteĭ acțiunĭ: e o mare schimbare între ziŭa de ĭerĭ și cea de azĭ.

schimbare s. f., g.-d. art. schimbării; pl. schimbări

schimbare s. f., g.-d. art. schimbării; pl. schimbări

schimbare s. f., g.-d. art. schimbării; pl. schimbări

SCHIMBARE s. 1. v. înlocuire. 2. v. preschimbare. 3. înlocuire. (~ cuiva din funcție.) 4. v. primenire. 5. v. mutare, (înv.) schimbătură. (~ bazei de plecare.) 6. v. deviere. 7. deplasare, mutare. (~ accentului pe vocala următoare a cuvântului.) 8. v. împărtășire. 9. v. evoluție. 10. v. metamorfoză. 11. (BIS.) Schimbarea la față = preobrajenie. 12. v. modificare. 13. v. reformare. 14. (FON.) modificare, prefacere, transformare, tratament. (~ labialelor.) 15. v. transformare. 16. v. variație. 17. v. inovație. 18. v. fluctuație.

SCHIMBARE s. 1. înlocuire, schimb, (înv.) mutare. (~ unei piese uzate.) 2. preschimbare. (~ banilor.) 3. înlocuire. (~ cuiva în funcție.) 4. primeneală, primenire, primenit, schimbat. (~ așternuturilor.) 5. mutare, (înv.) schimbătură. (~ bazei de plecare.) 6. abatere, deviație, deviere, îndepărtare, mutare. (~ cursului unei ape.) 7. deplasare, mutare. (~ accentului pe vocala următoare a cuvîntului.) 8. împărtășire. (~ unor impresii cu cineva.) 9. devenire, dezvoltare, evoluție, modificare, prefacere, transformare. (Procesul ~.) 10. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o adîncă ~.) 11. (BIS.) schimbarea la față = preobrajenie. 12. modificare, prefacere, prelucrare, refacere, transformare. (~ unui text.) 13. modificare, reformare. (~ ortografiei.) 14. (FON.) modificare, prefacere, transformare, tratament. (~ labialelor.) 15. (FON.) modificare, prefacere, transformare, trecere. (~ lui „l” intervocalic în „r” în elementele românești de origine latină.) 16. modificare, variație. (~ temperaturii.) 17. inovație, noutate, prefacere. (A introdus unele ~i.) 18. fluctuație, instabilitate, (fig.) oscilație. (~ la cursul bursei.)

schimbare, schimbări s. f. Acțiunea de a (se) schimba și rezultatul ei. ◊ Schimbarea la față a lui Iisus Hristos = una dintre cele 12 mari sărbători domnești ale Bis. ortodoxe, în amintirea zilei când Iisus Hristos S-a arătat apostolilor Petru, Iacov și Ioan și în prezența lui Moise și Ilie pe muntele Taborului în toată strălucirea Sa divină, pentru a-i convinge pe apostoli să nu se îndoiască de dumnezeirea Sa după înviere. Biserica o prăznuiește la 6 august, sărbătoarea reprezentând și icoana chipului viitor al celor drepți în ceruri. – Din schimba.

SCHIMBÁRE (< schimbare) s. f. 1. Acțiunea de a (se) schimba. ♦ Modificare, transformare produsă la cineva sau la ceva; întorsătură. 2. (MAT.) S. de axe = operație prin care se trece de la reperarea punctelor în raport cu un anumit sistem de axe la reperarea cu un alt sistem de axe. S. de variabile = operație prin care argumentele de care depinde o funcție dată se exprimă la rândul lor ca niște funcții de alte argumente, astfel încât funcția inițială să depindă doar de noile argumente.

SCHIMBĂRI GLOBALE ALE MEDIULUI, modificări de mare amploare ale condițiilor de viață la nivelul întregii planete. În trecutul geologic au avut loc numeroase astfel de schimbări, din cauze încă insuficient cunoscute. În prezent există temerea că astfel de modificări se vor produce în scurt timp ca urmare a unor acțiuni antropice care pun în pericol echilibrul natural al Terrei; se consideră că chiar, pe lângă variațiile climatice normale, au început să se manifeste și unele tendințe ale acestor s.g., care vor avea implicații profunde asupra societății omenești. Printre cauze se numără emisiile de gaze cu efect de seră, îndeosebi prin arderea combustibililor fosili, utilizarea unor produse artificiale ca halonii și clorofluorurile de carbon, care distrug stratul de ozon, distrugerea pe scară largă a pădurilor (îndeosebi a celor tropicale), agricultura intensivă, puternic chimizată și mecanizată (inclusiv marea extindere a orezăriilor inundate și a a fermelor de bovine, surse de gaze cu efect de seră), eliberarea de gaze din haldele de gunoi. Printre consecințele prognozate se numără: încălzirea climatică globală, modificarea circulației atmosferice și deci a regimului pluviometric (și creșterea frecvenței și razei de acțiune a unor fenomene climatice extreme – uragane, tornade, viscole, dar și a ariilor afectate de deșertificare), modificarea traseelor curenților marini, creșterea nivelului oceanului (ca urmare a topirii calotelor glaciare) și inundarea ins. joase, a deltelor și a câmpiilor, reducerea biodiversității și modificări ale ecosistemelor terestre și marine (afectate și de acțiuni antropice directe), redistribuirea pe glob a culturilor agricole, creșterea incidenței cataractei și cancerului de piele (datorită subțierii stratului de ozon) și extinderea la latitudini medii a unor boli tropicale.

Schimbarea în toate lucrurile e bună – spune Euripide în Oreste (versul 234, respectiv act. I, sc. 5). E sfatul pe care Electra îl dă fratelui ei Oreste, cînd acesta, după ce o ucisese pe mama lor, era bolnav de remușcare. Se folosește pentru împrejurarea cînd o schimbare devine absolut necesară, spre a aduce un reviriment îndeosebi de ordin moral. Aristotel, citind acest vers în Retorica (I, cap. 11), se referă la lucrurile și persoanele care ne fac plăcere cînd le revedem după un timp, fiindcă le apreciem mai mult cînd le vedem mai rar și mai ales fiindcă, văzîndu-le, se face o schimbare în starea prezentă. LIT.