22 de definiții pentru schimonosi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHIMONOSI, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, a face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosi vb. IV] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).

schimonosi [At: PSALT. HUR. 96v/21 / V: (îrg) ~mosi, (reg) ~mbosi, șchimbonosi, șchimosi, (îvr) ~nisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ασχημονῶ (aor ασχημαινω)] 1 vr (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) A-și schimba în rău aspectul, forma, natura, devenind urât, respingător (sub aspect fizic). 2 vr (D. aspectul unor ființe sau al unor părți ale corpului lor) A se schimba în rău, devenind respingător Si: a se poci. 3 vr (D. oameni) A face grimase (1) Si: (pfm) a se scălâmbăia (3), (reg) a se opăci1. 4 vr (D. față sau d. părți ale feței oamenilor) A se contracta într-o strâmbătură, într-o grimasă (ca expresie a unei senzații, a unei stări sufletești etc. de obiei neplăcute) A se strâmba. 5 vr (Îrg) A face nazuri Si: a se fandosi (2). 6 vtf (Fig; c. i. cuvinte, vorbirea, limba etc.) A pronunța sau a scrie, a reproduce sau a face să pronunțe, să scrie sau să reproducă incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), a schingui (2), a scâlcia (6), a stâlci. 7 vtf (Îvr; fig; îf schimosi) A rușina. corectat(ă)

SCHIMONOSI, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosi vb. IV.] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).

SCHIMONOSI, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A sluți, a poci, a urîți, a deforma, a desfigura, a strica. Ea a învățat la pension, a auzit acolo cîteva cuvinte franțuzești, vorbește și ea, împestrițat cu cuvinte nouă, pe care le schimonosește mai rău decît Rică. IBRĂILEANU, S. 48. O strîmbătură continuu exercitată... asupra mușchilor feței, distruge și schimonosește pentru totdeauna armonia... figurii. VLAHUȚĂ, O. A. 232. Răspundea... schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. ◊ Refl. pas. Cînticele se schimonosesc și lăutarii mor de foame. ALECSANDRI, T. 80. 2. Refl. (Despre oameni, mai ales despre fața sau gura lor) A se strîmba, a face grimase. Deodată fața se schimonosi. PREDA, Î. 185. Gura i se schimonosea într-un rînjet. CAMILAR, N. I 35. – Variantă: schimosi (RUSSO, S. 38, ALECSANDRI, T. 504) vb. IV.

A SE SCHIMONOSI mă ~esc intranz. A-si schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți. /<ngr. ashímosa

A SCHIMONOSI ~esc tranz. A prezenta inexact modificând în rău; a deforma. ~ realitatea. ~ limba. /<ngr. ashímosa

schimonosì v. 1. a (se) face diform, a desfigura; 2. a face nazuri. [Formă amplificată din schimosì].

SCHIMOSI vb. IV v. schimonosi.

schimosì v. Mold. a schimonosi: ce ai pățit de te-ai schimosit așa? AL. [V. schimă].

schimosésc (est) și schimonisit (vest) v. tr. (ngr. ashimizo, oar. -imisa, urîțesc, și ashimono, aor. -imónisa, mă port necuviĭncios; ashimosyni, uricĭune. V. schimă). Urîțesc, desfigurez: a schimosi un copil (tunzîndu-l urît, îmbrăcîndu-l urît ș.a.). Caricaturez, ridiculizez (pin gesturĭ orĭ pin semn). V. refl. Mă strîmb, mă afectez, fac mofturĭ, mă izmenesc: ĭa nu te maĭ schimonosĭ, ci cîntă cum se cade!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

schimonosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosesc, 3 sg. schimonosește, imperf. 1 schimonoseam; conj. prez. 1 sg. să schimonosesc, 3 să schimonosească

schimonosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosesc, imperf. 3 sg. schimonosea; conj. prez. 3 să schimonosească

schimonosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosesc, imperf. 3 sg. schimonosea; conj. prez. 3 sg. și pl. schimonosească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCHIMONOSI vb. 1. v. desfigura. 2. v. maimuțări. 3. v. stâlci.

SCHIMONOSI vb. v. afecta, fandosi, maimuțări, prosti, sclifosi.

schimonosi vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. PROSTI. SCLIFOSI.

SCHIMONOSI vb. 1. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) sluți, a (se) strîmba, a (se) urîți, (pop. și fam.) a (se) scălîmbăla, a (se) scofîlci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. si Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (Un om care s-a ~ de tot în urma accidentului.) 2. a se maimuțări, a se poci, a se strîmba, (rar) a se maimuți, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (reg.) a se zgîmboi. (Nu te mai ~ atîta!) 3. a deforma, a denatura, a poci, a scîlcia, a stîlci, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele, cînd vorbește.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

schimosi, schimosesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) schimonosi. 2. a ridiculiza. 3. a afecta, a se ismeni, a face mofturi.

Intrare: schimonosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schimonosi
  • schimonosire
  • schimonosit
  • schimonositu‑
  • schimonosind
  • schimonosindu‑
singular plural
  • schimonosește
  • schimonosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schimonosesc
(să)
  • schimonosesc
  • schimonoseam
  • schimonosii
  • schimonosisem
a II-a (tu)
  • schimonosești
(să)
  • schimonosești
  • schimonoseai
  • schimonosiși
  • schimonosiseși
a III-a (el, ea)
  • schimonosește
(să)
  • schimonosească
  • schimonosea
  • schimonosi
  • schimonosise
plural I (noi)
  • schimonosim
(să)
  • schimonosim
  • schimonoseam
  • schimonosirăm
  • schimonosiserăm
  • schimonosisem
a II-a (voi)
  • schimonosiți
(să)
  • schimonosiți
  • schimonoseați
  • schimonosirăți
  • schimonosiserăți
  • schimonosiseți
a III-a (ei, ele)
  • schimonosesc
(să)
  • schimonosească
  • schimonoseau
  • schimonosi
  • schimonosiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schimosi
  • schimosire
  • schimosit
  • schimositu‑
  • schimosind
  • schimosindu‑
singular plural
  • schimosește
  • schimosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schimosesc
(să)
  • schimosesc
  • schimoseam
  • schimosii
  • schimosisem
a II-a (tu)
  • schimosești
(să)
  • schimosești
  • schimoseai
  • schimosiși
  • schimosiseși
a III-a (el, ea)
  • schimosește
(să)
  • schimosească
  • schimosea
  • schimosi
  • schimosise
plural I (noi)
  • schimosim
(să)
  • schimosim
  • schimoseam
  • schimosirăm
  • schimosiserăm
  • schimosisem
a II-a (voi)
  • schimosiți
(să)
  • schimosiți
  • schimoseați
  • schimosirăți
  • schimosiserăți
  • schimosiseți
a III-a (ei, ele)
  • schimosesc
(să)
  • schimosească
  • schimoseau
  • schimosi
  • schimosiseră
schimbosi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schimonisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

schimonosi, schimonosescverb

  • 1. tranzitiv A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ea a învățat la pension, a auzit acolo cîteva cuvinte franțuzești, vorbește și ea, împestrițat cu cuvinte nouă, pe care le schimonosește mai rău decît Rică. IBRĂILEANU, S. 48. DLRLC
    • format_quote O strîmbătură continuu exercitată... asupra mușchilor feței, distruge și schimonosește pentru totdeauna armonia... figurii. VLAHUȚĂ, O. A. 232. DLRLC
    • format_quote Răspundea... schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Cînticele se schimonosesc și lăutarii mor de foame. ALECSANDRI, T. 80. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre oameni) A se strâmba, a face grimase. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Deodată fața se schimonosi. PREDA, Î. 185. DLRLC
    • format_quote Gura i se schimonosea într-un rînjet. CAMILAR, N. I 35. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.