8 definiții pentru schingiuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCHINGIUIRE, schingiuiri, s. f. Acțiunea de a schingiui; chin, tortură, caznă. – V. schingiui.
SCHINGIUIRE, schingiuiri, s. f. Acțiunea de a schingiui; chin, tortură, caznă. – V. schingiui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
schingiuire sf [At: NEGRUZZI, S. I, 311 / Pl: ~ri / E: schingiui] 1 (Adesea prin lărgirea sensului ori prin exagerare) Torturare. 2 (Fig) Deformare a cuvintelor, a vorbirii etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHINGIUIRE, schingiuiri, s. f. Acțiunea de a schingiui; maltratare, tortură, caznă. Schingiuirea țăranilor și a țiganilor făcea parte din obiceiurile zilnice și era o prerogativă a proprietarilor. ALECSANDRI, C. 235. Intri într-o cămară... care servea spre schingiuirea prizonierilor. NEGRUZZI, S. I 311.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
schingiuire s. f., g.-d. art. schingiuirii; pl. schingiuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
schingiuire s. f., g.-d. art. schingiuirii; pl. schingiuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
schingiuire s. f., g.-d. art. schingiuirii; pl. schingiuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCHINGIUIRE s. 1. v. torturare. 2. v. tortură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCHINGIUIRE s. 1. chinuire, torturare. (~ unui martir.) 2. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schinguit, suferință, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la ~ crîncene.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
schingiuire, schingiuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a schingiui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: caznă chin maltratare torturare tortură
- Schingiuirea țăranilor și a țiganilor făcea parte din obiceiurile zilnice și era o prerogativă a proprietarilor. ALECSANDRI, C. 235. DLRLC
- Intri într-o cămară... care servea spre schingiuirea prizonierilor. NEGRUZZI, S. I 311. DLRLC
-
etimologie:
- schingiui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.