sclifosi vr [At: DRAM. 395 / V: (rar) ~lef~, (reg) schi~, scrifoci^[1] / Pzi: ~sesc / E: cf ngr στιλβώσω, (aor στιλβώνω „lustrui”] 1 (Fam; d. oameni) A se plânge (de obicei prefăcut) sau nemotivat Si: a se miorlăi, a se smiorcăi (12). 2 A face nazuri Si: (reg) a se smiorcăi, a se fandosi (2). corectat(ă)

SCLIFOSI, sclifosesc, vb. IV. Refl. 1. A plînge prefăcut, fără motiv; a se smiorcăi. Îmi era rușine și-mi ascundeam ochii să nu vadă nimeni că mă sclifosesc ca o proastă. C. PETRESCU, C. V. 88. Mireasa au pus nasul în piept și se sclifosea și mai tare. SBIERA, P. 20. Nu mă duc, mamă! nu mă duc la Socola... ziceam eu plîngînd cu zece rînduri de lacrimi... – Degeaba te mai sclifosești, Ioane, răspunse mama cu nepăsare. CREANGĂ, A. 119. 2. A face mofturi, nazuri, fasoane, a se fandosi, a se marghioli. Femeile mai în vîrstă, bucuroase că sînt în joc, se sclifoseau făcînd fel de fel de mofturi. CAMIL PETRESCU, O. I 314. Ian să-i fi sculat la treabă și apoi să-i vezi cum se codesc, se drîmboiesc și se sclifosesc, zise mama. CREANGĂ, A. 39.

A SE SCLIFOSI mă ~esc intranz. 1) A plânge prefăcut, trăgând zgomotos și repetat aerul pe nas; a se smiorcăi. 2) depr. A avea o comportare de copil cu nazuri; a face fasoane; a se fasoni; a se marghioli; a se fandosi. /<ngr. stílvosa

sclifosì v. Mold. 1. a se preface că plânge; 2. a face nazuri: se codesc și se sclifosesc CR. [Tras din clefăì].

schifosi v vz sclifosi

sclefosi v vz sclifosi

scrifoci v vz sclifosi

sclefos- V. sclifos-.

sclifosésc (mă) v. refl. (var. din sclivisesc). Mă alint, mă prefac că plîng, fac nazurĭ ca să obțin ceva: copiiĭ se sclifosesc. – Și scle- (est). V. chirfosesc.

sclifosi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sclifosesc, 3 sg. se sclifosește, imperf. 1 sg. mă sclifoseam; conj. prez. 1 sg. să mă sclifosesc, 3 să se sclifosească; imper. 2 sg. afirm. sclifosește-te; ger. sclifosindu-mă

!sclifosi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sclifosește, imperf. 3 sg. se sclifosea; conj. prez. 3 să se sclifosească

sclifosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclifosesc, imperf. 3 sg. sclifosea; conj. prez. 3 sg. și pl. sclifosească

SCLIFOSI vb. 1. v. afecta. 2. v. smiorcăi.

SCLIFOSI vb. 1. a se afecta, a se fandosi, a se maimuțări, a se prosti, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Nu te mai ~ atîta!) 2. a se lamenta, a (se) scînci, a se smiorcăi. (Toată ziua se ~.)

sclifosi, sclifosesc, vb. refl. – (reg.) 1. A se smiorcăi. 2. A se fandosi. – Et. nec. (DEX); din sclivisi „a se dichisi” (Scriban); din ngr. skivóso (MDA).