9 definiții pentru sclipire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCLIPIRE, sclipiri, s. f. Faptul de a sclipi, sclipeală, sclipit; lucire, scânteiere. – V. sclipi.

sclipire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: sclipi] (Adesea cu determinări în genitiv) 1 Lumină puțin intensă (și intermitentă), ca o scânteie Si: licăr, licărire, lucire, scânteiere (3), scăpărare (5), sclipeală (1), sclipit1 (1), (liv) scintilație, (nob) sclipuire1 (1). 2 Lumină vie și strălucitoare Si: scăpărare (6), strălucire. 3 Strălucire specifică a ochilor, care trădează un sentiment puternic Si: licărire, lucire, scăpărare (10), scânteiere (5), (rar) sticlire, sclipet1, sclipiș (2)

SCLIPIRE, sclipiri, s. f. Faptul de a sclipi; sclipeală, sclipit; lucire, scânteiere. – V. sclipi.

SCLIPIRE, sclipiri, s. f. Faptul de a sclipi; lucire, licărire, scînteiere. Apa limpede, verzuie, se aprindea în sclipiri de aur, pînă pe prundurile alburii de dincolo. SADOVEANU, O. IV 77. Din vale și de pe stînga se furișau pînă la mine sclipirile scurte și fugătoare ale Bistriței. HOGAȘ, M. N. 58. Izvoare limpezi, cu sclipiri de oțel, s-azvîrl printre stînci în valurile grele. VLAHUȚĂ, R. P. 90. ◊ Fig. Tot parcă-l mai înviora cîte-o sclipire de nădejde. La TDRG.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sclipire s. f., g.-d. art. sclipirii; pl. sclipiri

sclipire s. f., g.-d. art. sclipirii; pl. sclipiri

sclipire s. f., g.-d. art. sclipirii; pl. sclipiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCLIPIRE s. 1. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) 2. v. scintilație. 3. v. strălucire. 4. licărire, lucire, scăpărare, scânteiere, sticlire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.)

SCLIPIRE s. 1. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) 2. (FIZ.) scintilație, scînteiere. 3. lucire, scînteiere, sticlire, strălucire, (rar) străluciu, străluminare, (înv.) lucoare, strălucoare. (~ diamantului.) 4. licărire, lucire, scăpărare, scînteiere, sticlire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.)

Intrare: sclipire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclipire
  • sclipirea
plural
  • sclipiri
  • sclipirile
genitiv-dativ singular
  • sclipiri
  • sclipirii
plural
  • sclipiri
  • sclipirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sclipire, sclipirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a sclipi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Apa limpede, verzuie, se aprindea în sclipiri de aur, pînă pe prundurile alburii de dincolo. SADOVEANU, O. IV 77. DLRLC
    • format_quote Din vale și de pe stînga se furișau pînă la mine sclipirile scurte și fugătoare ale Bistriței. HOGAȘ, M. N. 58. DLRLC
    • format_quote Izvoare limpezi, cu sclipiri de oțel, s-azvîrl printre stînci în valurile grele. VLAHUȚĂ, R. P. 90. DLRLC
    • format_quote figurat Tot parcă-l mai înviora cîte-o sclipire de nădejde. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • vezi sclipi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.