SCLIPITOR, -OARE, sclipitori, -oare, adj. Care sclipește; lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, sclipicios. ♦ Fig. Care se remarcă printr-o inteligență deosebită. – Sclipi + suf. -tor.

sclipitor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: sclipi + -tor] 1-2 a (Și prin lărgirea sensului) Care sclipește (1-2) Si: scânteietor (1-2), strălucitor, (asr) sclipind, (pfm) sclipicios (1-2), (înv) scânteios (1), scânteind, sclipit² (1-2), (reg) sclipos. 3 av (Ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ) Foarte. 4 a (Reg; fig) Luxos. 5 a (D. privire, ochi) Care are o strălucire specifică, vie, ce trădează un sentiment puternic, o stare de spirit intensă Si: scăpărător (9), scâteietor (3), (înv) scâteios, sclipit² (3). 6 a (Fig: d. oameni) Dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit și de obicei spontan (ce impresionează puternic). 7 a (D. manifestări, însușiri ale oamenilor) Care arată, denotă o inteligență, un talent sclipitor (6) Si: scăpărător (11), scânteietor (5), strălucitor. 8 a (Reg; îc) Goj -~ Ileană (Cetonia-aurata). 9 a (Ent; reg; îc) Gâză ~oare Licurici (Lampyris noctiluca).

SCLIPITOR, -OARE, sclipitori, -oare, adj. Care sclipește; lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, sclipicios. ♦ Fig. Extrem de inteligent, foarte dotat. – Sclipi + suf. -tor.

SCLIPITOR, -OARE, sclipitori, -oare, adj. Care sclipește; lucitor, lucios, strălucitor, scînteietor. În întunericul ferestrelor, se răsuceau mereu fîșii de fum, cu mii de scîntei sclipitoare. REBREANU, R. I 275. Văpaia lunei s-așterne pe sclipitoarele întinderi. VLAHUȚĂ, N. 140. Roiau fluturi ușori, ca sclipitoare stele de aur. EMINESCU, N. 8.

SCLIPITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care sclipește; scânteietor; lucitor. Stea ~oare. 2) fig. Care vădește aptitudini intelectuale deosebite. Inteligență ~oare. /a sclipi + suf. ~tor

sclipitor a. sclipicios.

sclipitór, -oáre adj. Care sclipește: o zăpadă sclipitoare. – Și sclipicĭos (Trans.).

sclipitor adj. m., pl. sclipitori; f. sg. și pl. sclipitoare

sclipitor adj. m., pl. sclipitori; f. sg. și pl. sclipitoare

sclipitor adj. m., pl. sclipitori; f. sg. și pl. sclipitoare

SCLIPITOR adj. 1. licăritor, lucitor, scânteietor, (astăzi rar) sclipind, (pop. și fam.) sclipicios, (înv.) scânteind, scânteios. (O lumină ~oare.) 2. lucios, lucitor, scânteietor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. și reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 3. v. strălucitor. 4. lucios, lucitor, scânteietor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.)

SCLIPITOR adj. v. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor.

SCLIPITOR adj. 1. licăritor, lucitor, scînteietor, (astăzi rar) sclipind, (pop. și fam.) sclipicios, (înv.) scînteind, scînteios. (O lumină ~.) 2. lucios, lucitor, scînteietor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. și reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 3. scăpărător, scînteietor, strălucitor, (rar) sticlitor. (Ochi ~.) 4. lucios, lucitor, scînteietor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.)

sclipitor adj. v. BOGAT. FASTUOS. GRANDIOS. LUXOS. MARE. POMPOS. SOMPTUOS. SPLENDID. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR.