16 definiții pentru sclipui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCLIPUI, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge cu greu, puțin câte puțin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura. – Et. nec.

SCLIPUI, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge cu greu, puțin câte puțin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura. – Et. nec.

sclipui3 vt [At: CANTEMIR, ap. DDRF / Pzi: ~esc / E: sclip2 + -ui] A bolti (1).

sclipui2 [At: CREANGĂ, O. 4 / V: spilcui / Pzi: ~esc, sclipui / E: nct] 1 vt (Pop; c. i. bunuri materiale) A strânge încet, puțin câte puțin, de ici și de colo Si: a face rost, a agonisi (1). 2 vt (Pop; c. i. bunuri materiale) A realiza cu greu, printre picături (și în cantitate mică) Si: a economisi (4). 3 vr (Pop) A se chivernisi (2). 4 vt (Reg) A găsi (1).

sclipui1 vi [At: SFC IV 119 / Pzi: 3 ~ește / E: sclipi] (Reg) A sclipi (1).

SCLIPUI, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A strînge cu greu, puțin cîte puțin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura. Poate va fi sclipuit ceva gologani și pentru datoria de astă-iarnă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 6/3. În sfîrșit, facem noi ce facem, și sclipuim, de cole o coasă ruptă, de ici o cîrceie de tînjeală, mai un vătrar cu belciug, mai beșica cea de porc a mea, și pe după toacă și pornim pe la case. CREANGĂ, A. 42. Bună ziua, Zamfiră, ce faci? Torci fuior, sclipuiești zestre? CONTEMPORANUL, VII 497.

A SCLIPUI ~iesc tranz. 1) (stări, avere) A aduna cu greu, puțin câte puțin; a înjgheba. 2) pop. A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a închipui; a înfiripa; a improviza. /Orig. nec.

sclipuì v. Mold. a înjghieba, a strânge picătură cu picătură: și-a sclipuit puține parale CR. [Derivat din clipì, care exprimă o acțiune momentană].

1) sclipuĭésc v. tr. (d. sclipesc, pin aluz. la sclipirea banilor). Est. Fam. Adun cîte-va parale: șĭ-a sclipuit și cîțĭ-va francĭ și a plecat cu noĭ. V. închipez.

2) sclipuĭésc v. tr. (d. sclip). Cant. Boltesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sclipui (a ~) (a agonisi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipuiesc, 3 sg. sclipuiește, imperf. 1 sclipuiam; conj. prez. 1 sg. să sclipuiesc, 3 să sclipuiască

sclipui (a ~) (a agonisi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipuiesc, imperf. 3 sg. sclipuia; conj. prez. 3 să sclipuiască

sclipui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipuiesc, imperf. 3 sg. sclipuia; conj. prez. 3 sg. și pl. sclipuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCLIPUI vb. v. acumula, aduna, agonisi, economisi, face, strânge.

sclipui vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. ECONOMISI. FACE. STRÎNGE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sclipui3, sclipuiesc, vb. IV (înv.; despre o construcție sau o parte a ei) a bolti, a arcui.

Intrare: sclipui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sclipui
  • sclipuire
  • sclipuit
  • sclipuitu‑
  • sclipuind
  • sclipuindu‑
singular plural
  • sclipuiește
  • sclipuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sclipuiesc
(să)
  • sclipuiesc
  • sclipuiam
  • sclipuii
  • sclipuisem
a II-a (tu)
  • sclipuiești
(să)
  • sclipuiești
  • sclipuiai
  • sclipuiși
  • sclipuiseși
a III-a (el, ea)
  • sclipuiește
(să)
  • sclipuiască
  • sclipuia
  • sclipui
  • sclipuise
plural I (noi)
  • sclipuim
(să)
  • sclipuim
  • sclipuiam
  • sclipuirăm
  • sclipuiserăm
  • sclipuisem
a II-a (voi)
  • sclipuiți
(să)
  • sclipuiți
  • sclipuiați
  • sclipuirăți
  • sclipuiserăți
  • sclipuiseți
a III-a (ei, ele)
  • sclipuiesc
(să)
  • sclipuiască
  • sclipuiau
  • sclipui
  • sclipuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sclipui, sclipuiescverb

  • 1. regional A strânge cu greu, puțin câte puțin (din cele necesare); a face rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Poate va fi sclipuit ceva gologani și pentru datoria de astă-iarnă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 6/3. DLRLC
    • format_quote În sfîrșit, facem noi ce facem, și sclipuim, de cole o coasă ruptă, de ici o cîrceie de tînjeală, mai un vătrar cu belciug, mai beșica cea de porc a mea, și pe după toacă și pornim pe la case. CREANGĂ, A. 42. DLRLC
    • format_quote Bună ziua, Zamfiră, ce faci? Torci fuior, sclipuiești zestre? CONTEMPORANUL, VII 497. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.