scormonitor, ~oare [At: I. IONESCU, C. 158/23 / V: (înv) ~oli~ / Pl: ~i, ~oare / E: scormoni + -tor] 1-2 smf, a (Ființă) care sapă gropi, șanțuri în pământ sau în alte materii solide, în mod superficial și dezordonat Si: (rar) scotocitor (1-2), scurmător (1-2), (îvp; fam) scociorâtor (1), (îrg) scârmănător, scorbelitor (1), scobârlitor, (reg) scârmocitor (1), scobărlitor, răcălitor², râcâitor¹ (1). 3-4 smf, a (Ființă) care aruncă în toate părțile pământ sau alte materii solide pentru a pătrunde, pentru a găsi ceva în interior, pentru a realiza ceva etc. Si: (rar) scotocitor (3-4), scurmător (3-4), (îvp; fam) scociorâtor (2), (îrg) scârmănător, scorbelitor (2), (reg) scârmocitor (2), răcălitor², râcâitor¹ (1). 5 sn Piesă metalică în formă de gheară, care se aplică la unele pluguri, pentru a scormoni (2) pământul de sub brazdă. 6 sn (Pex) Instrument agricol prevăzut cu un scormonitor (5). 7-8 smf, a (Persoană) care cercetează peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală ceva) Si: scotocitor (5-6). 9 a (Fig; d. privire) Care caută să pătrundă, să surprindă ceva. 10-11 smf, a (Pex) ; (Persoană) care analizează cu atenție până la cel mai mic detaliu Si: cercetător (11-12). 12 sm (Orn; reg; îc) ~-de-pietriș Pietroșel (Arenaria interpres).

scormonitor¹ adj. m., pl. scormonitori; f. sg. și pl. scormonitoare

scormonitor¹ adj. m., pl. scormonitori; f. sg. și pl. scormonitoare

scormonitor adj. m., pl. scormonitori; f. sg. și pl. scormonitoare

SCORMONITOR adj. 1. v. atent. 2. v. perspicace.

SCORMONITOR adj. 1. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.) 2. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (O minte ~.)