20 de definiții pentru scoroji

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOROJI, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din acestea) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale corpului lor) A slăbi foarte mult; a se scofâlci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coșcovi”).

scoroji vr [At: SLAVICI, V. P. 159 / V: (reg) ~ogi, scărăji / Pzi: ~jesc / E: s- + coroji] 1 A se deforma (sau a se coji, a se crăpa etc.) (la suprafață) din cauza uscării excesive (sau din cauza căldurii, a prelucrării necorespunzătoare etc.) Si: a se deteriora, (pop) a se sfarogi (1), (reg) a se sfârlogi, a se scochița (1), a se scrobi (6), a se scrombăi (3), a se sfoiegi (4). 2 (Reg) A se răscoace. 3 (D. vopsele, tencuieli și d. obiectele pe care acestea sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu Si: a se coji, a se coșcovi. 4 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) A se coji (6). 5 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) A se zbârci din cauza uscăciunii, a deshidratării etc. 6 (Pex) A se scofâlci (1).

SCOROJI, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale lor) A slăbi foarte mult; a se scofâlci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coșcovi”).

SCOROJI, scorojesc, vb. IV. Refl. 1. A se deteriora, a se strica (la suprafață). S-au scorojit copacii. STANCU, D. 217. ◊ Fig. Trupul trudit se scorojea, încît părea că numai haina îl susține în cutele metalizate. C. PETRESCU, C. V. 344. [Cerșetorul] părea sub leneșa ninsoare De-nghețul iernii scorojit. DEMETRESCU, O. 40. ◊ Tranz. Soarele și vînturile primăverii scorojiseră prea din timp fața țarinei, acoperind-o cu o scoarță sfărîmicioasă. MIHALE, O. 146. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sînt aplicate) A se coșcovi, a se burduși, a se coji. ◊ (Prin analogie) Piatra plesnea, se scorojea, și dintre fărămiturile ei se alegeau bucățile prețioase de aur. BOGZA, Ț. 14. – Variante: coroji, corogi vb. IV.

A SE SCOROJI pers. 3 se ~ește intranz. 1) (despre obiecte din lemn, carton, piele etc.) A-și pierde forma inițială (din cauza căldurii sau/și a vechimii); a se deforma prin încovoiere; a se scofâlci. 2) (despre vopsea, var, tencuială) A se desprinde de pe o suprafață prin umflare; a se coșcovi; a se coji; a se coși. /S + a coroji

A SCOROJI ~esc tranz. A face să se scorojească. /S + a coroji

scorojì v. 1. a coji, a jupui; 2. fig. a roade: scorojit de nevoi. [V. corojì].

scărăji v vz scoroji

scorogi v vz scoroji

COROGI vb. IV v. scoroji.

COROJI vb. IV v. scoroji.

corogésc, V. scorojesc.

scorogésc și corogésc (nord) și scorojesc (sud) v. tr. (d. coroagă și rudă cu rus. koróbitĭ și skorobitĭ, a încovoĭa). Fac să se îndoaĭe de căldură: soarele scorojește văpseaŭa, scîndurile. V. refl. Scîndurile s’au scorojit. – În Olt. corfesc și scorfesc (d. corfă, din aceĭașĭ orig.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scoroji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorojește, imperf. 3 pl. se scorojeau; conj. prez. 3 să se scorojească; ger. scorojindu-se

!scoroji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorojește, imperf. 3 sg. se scorojea; conj. prez. 3 să se scorojească

scoroji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scorojesc, 3 sg. scorojește, imperf. 3 sg. scorojea; conj. prez. 3 sg. și pl. scorojească

scoroji (conj. scorojească)

scorojesc, -jească 3 conj., -jeam imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCOROJI vb. 1. a se coji, a se descuama, a se jupui, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâța. (Pielea i s-a ~.) 2. v. coșcovi. 3. (pop.) a se sfarogi. (Lemnul s-a ~.)

SCOROJI vb. 1. a se coji, a se descuama, a se jupui, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărîța. (Pielea i s-a ~.) 2. a se burduși, a se coji, a se coșcovi, (pop. și fam.) a se scofîlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.) 3. (pop.) a se sfarogi. (Lemnul s-a ~.)

Intrare: scoroji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scoroji
  • scorojire
  • scorojit
  • scorojitu‑
  • scorojind
  • scorojindu‑
singular plural
  • scorojește
  • scorojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scorojesc
(să)
  • scorojesc
  • scorojeam
  • scorojii
  • scorojisem
a II-a (tu)
  • scorojești
(să)
  • scorojești
  • scorojeai
  • scorojiși
  • scorojiseși
a III-a (el, ea)
  • scorojește
(să)
  • scorojească
  • scorojea
  • scoroji
  • scorojise
plural I (noi)
  • scorojim
(să)
  • scorojim
  • scorojeam
  • scorojirăm
  • scorojiserăm
  • scorojisem
a II-a (voi)
  • scorojiți
(să)
  • scorojiți
  • scorojeați
  • scorojirăți
  • scorojiserăți
  • scorojiseți
a III-a (ei, ele)
  • scorojesc
(să)
  • scorojească
  • scorojeau
  • scoroji
  • scorojiseră
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corogi
  • corogire
  • corogit
  • corogitu‑
  • corogind
  • corogindu‑
singular plural
  • corogește
  • corogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corogesc
(să)
  • corogesc
  • corogeam
  • corogii
  • corogisem
a II-a (tu)
  • corogești
(să)
  • corogești
  • corogeai
  • corogiși
  • corogiseși
a III-a (el, ea)
  • corogește
(să)
  • corogească
  • corogea
  • corogi
  • corogise
plural I (noi)
  • corogim
(să)
  • corogim
  • corogeam
  • corogirăm
  • corogiserăm
  • corogisem
a II-a (voi)
  • corogiți
(să)
  • corogiți
  • corogeați
  • corogirăți
  • corogiserăți
  • corogiseți
a III-a (ei, ele)
  • corogesc
(să)
  • corogească
  • corogeau
  • corogi
  • corogiseră
verb (VT407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scorogi
  • scorogire
  • scorogit
  • scorogitu‑
  • scorogind
  • scorogindu‑
singular plural
  • scorogește
  • scorogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scorogesc
(să)
  • scorogesc
  • scorogeam
  • scorogii
  • scorogisem
a II-a (tu)
  • scorogești
(să)
  • scorogești
  • scorogeai
  • scorogiși
  • scorogiseși
a III-a (el, ea)
  • scorogește
(să)
  • scorogească
  • scorogea
  • scorogi
  • scorogise
plural I (noi)
  • scorogim
(să)
  • scorogim
  • scorogeam
  • scorogirăm
  • scorogiserăm
  • scorogisem
a II-a (voi)
  • scorogiți
(să)
  • scorogiți
  • scorogeați
  • scorogirăți
  • scorogiserăți
  • scorogiseți
a III-a (ei, ele)
  • scorogesc
(să)
  • scorogească
  • scorogeau
  • scorogi
  • scorogiseră
scărăji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coroji
  • corojire
  • corojit
  • corojitu‑
  • corojind
  • corojindu‑
singular plural
  • corojește
  • corojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corojesc
(să)
  • corojesc
  • corojeam
  • corojii
  • corojisem
a II-a (tu)
  • corojești
(să)
  • corojești
  • corojeai
  • corojiși
  • corojiseși
a III-a (el, ea)
  • corojește
(să)
  • corojească
  • corojea
  • coroji
  • corojise
plural I (noi)
  • corojim
(să)
  • corojim
  • corojeam
  • corojirăm
  • corojiserăm
  • corojisem
a II-a (voi)
  • corojiți
(să)
  • corojiți
  • corojeați
  • corojirăți
  • corojiserăți
  • corojiseți
a III-a (ei, ele)
  • corojesc
(să)
  • corojească
  • corojeau
  • coroji
  • corojiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scoroji, scorojescverb

  • 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din acestea) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. DEX '09 DLRLC
    • format_quote S-au scorojit copacii. STANCU, D. 217. DLRLC
    • format_quote figurat Trupul trudit se scorojea, încît părea că numai haina îl susține în cutele metalizate. C. PETRESCU, C. V. 344. DLRLC
    • format_quote figurat [Cerșetorul] părea sub leneșa ninsoare De-nghețul iernii scorojit. DEMETRESCU, O. 40. DLRLC
    • format_quote figurat tranzitiv Soarele și vînturile primăverii scorojiseră prea din timp fața țarinei, acoperind-o cu o scoarță sfărîmicioasă. MIHALE, O. 146. DLRLC
  • 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote prin analogie Piatra plesnea, se scorojea, și dintre fărămiturile ei se alegeau bucățile prețioase de aur. BOGZA, Ț. 14. DLRLC
  • 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • s- + coroji (regional „a (se) coșcovi”). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.