10 definiții pentru scotocit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCOTOCIT s. n. Faptul de a (se) scotoci. – V. scotoci.
SCOTOCIT s. n. Faptul de a (se) scotoci. – V. scotoci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scotocit1 sn [At: DDRF / V: (reg) ~oșit, ~tro~, ~troșit / Pl: ? / E: scotoci] Scormonire (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scotoșit1 sn vz scotocit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scotrocit1 sn vz scotocit1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scotroșit1 sn vz scotocit1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scotocit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scotocit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scotocit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCOTOCIT s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCOTOCIT s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
scotocitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) scotoci. DEX '09 DEX '98sinonime: cotrobăială cotrobăire cotrobăit căutare scotoceală scotocire
etimologie:
- scotoci DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.