SCOVERGĂ, scovergi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Un fel de plăcintă din aluat (dospit), prăjită în grăsime (și umplută cu brânză, urdă etc); prăjitură uscată, minciunea. 2. Epitet pentru o persoană foarte slabă, scofâlcită. [Var.: scovardă s. f.] – Din sl. skovrada „tigaie”.

scovergă² sf vz scovardă

scovergă¹ sf [At: DELAVRANCEA, S. 184 / V: ~var~ / Pl: ~rgi / E: s- + covergă] (Reg) 1 Țol. 2 Sac de plasă pentru prins pește.

SCOVERGĂ, scovergi, s. f. v. scovardă.

SCOVERGĂ¹ s. f. v. scovardă.

SCOVERGĂ², scovergi, s. f. (Rar) Cergă, țol. Zăpada îi pătrunsese în tindă... Pe picioare își trîntise două scovergi. DELAVRANCEA, S. 184.

SCOVARDĂ s. f. v. scovergă.

scobeardă sf vz scovardă

scovardă sf [At: ANON. CAR. / V: ~vergă, (îrg) ~rgă, ~rză, (înv) scobea~, ~vea~, ~vârdă, (reg) ~veargă, ~vercă, ~verză / Pl: ~verzi, (reg) ~verze / E: slv сковрада, „tigaie”] 1 (Mpl) Aluat dospit (sau nedospit) prăjit în grăsime, (umplut cu brânză, urdă, mere etc.) Si: (reg) scorușă², pup⁴, alivancă (1), clătită, plăcintă, uscățea. 2 (Reg) Resturi de mămăligă uscată (lipite de ceaun). 3 (Reg) Aluat din făină de porumb ametecat cu lapte acru și umplut cu brânză. 4 (Reg) Alivancă (1). 5 (Reg) Carne de porc prăjită, amestecată cu ouă. 6 (Fam; fig) Persoană foarte slabă (1). 7 (Reg; fig; lpl) Minciuni. 8 (Reg; îs) ~verzi verzi Mâncăruri inexistente.

scovargă¹ sf vz scovardă

scovargă² sf vz scovergă¹

scovarză sf vz scovardă

scovârdă sf vz scovardă

scoveardă sf vz scovardă

scoveargă sf vz scovardă

scovercă sf vz scovardă

scoverză sf vz scovardă

SCOVARDĂ, scoverzi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Un fel de plăcintă din aluat (dospit), prăjită în grăsime (și umplută cu brânză, urdă etc.); prăjitură uscată, minciună. 2. Epitet pentru o persoană foarte slabă, scofâlcită. [Var.: scovergă s. f.] – Din sl. skovrada „tigaie”.

SCOVARDĂ, scoverzi și scoverze, s. f. (Mai ales la pl.) Un fel de plăcinte din aluat (de pîine), prăjite în grăsime și umplute cu brînză (v. clătită); (în unele regiuni) prăjitură uscată; minciună. Darurile care se aduc... constau în prima linie din... scoverze (lipii, clătite). MARIAN, NA. 136. Au fost făcut maștia... tot plăcinte și scoverze. SBIERA, P. 170. Ea frumos ne-a omeni, Ție iarbă și ovăz, Mie gură și scoverzi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 24. Variantă: scovergă, scovergi (SAHIA, N. 94, DELAVRANCEA, S. 40), s. f.

SCOVARDĂ scoverzi f. 1) mai ales la pl. Plăcintă prăjită în grăsime. 2) fig. Persoană foarte slabă. [G.-D. scoverzii] /<sl. skovrada

scovardă f. plăcintă coaptă în unt sau prăjită în uleiu. [Slav. SKOVRADA, tigaie (s’a luat numele vasului pentru al obiectului preparat într’însul)].

scovárdă f., pl. erzĭ (vsl. skovadra, tigaĭe, skovradnikŭ, plăcintă; rus. skovorodá, tigaĭe. V. scoveargă). Vest. Scoveargă, uscățea. Clătită. Pl. Est. Rămășiță de mămăligă lipită în ceaun. Blescote, cascote, prăjiturĭ saŭ mîncărĭ imaginare (Se zice ironic cînd unu întreabă ce mîncare maĭ este, ĭar altu îi răspunde „scoverzĭ” adică: nimica, răbdărĭ prăjite). Mincĭunĭ, palavre (cp. cu rus. káverza, intrigă, kaverznía, flecăreală).

scoveárgă f., pl. ergĭ (cp. cu scovardă și covergă). Vest. Uscățea, mincĭunică. Pancovă, un fel de prăjitură uscată făcută din oŭă și făină. Prăjitură prea uscată, sfarog: această plăcintă e curată scoveargă! Slab ca o scoveargă, foarte slab, uscat, scofîlcit. V. clătită.

!scovergă s. f., g.-d. art. scovergii; pl. scovergi

!scovergă/scovardă s. f., g.-d. art. scovergii/scoverzii; pl. scovergi/scoverzi

scovardă s. f., g.-d. art. scoverzii; pl. scoverzi

SCOVARDĂ s. v. clătită.

SCOVARDĂ s. minciună, minciunea, minciunică, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mâncat o ~.)

scovardă s. v. CLĂTITĂ.

SCOVARDĂ s. minciună, minciunea, minciunică, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)

scovardă (-verzi), s. f. – Gogoașă. – Var. scovargă, scove(a)rgă. Sl. skovrada „tigaie” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 333; Conev 67); poate var. a fost influențată de ngr. ξόβεργα „amestec” sau „grăsime”. – Der. scovîrda, vb. refl. (a se distruge, a se nărui; a slăbi); scovîrlie, s. f. (orbită), prin contaminare cu scăfîrlie.

scovergă, scovergi, s.f. (reg.) 1. învelitoare, țol. 2. sac de plasă pentru prins peștele.

scovardă, scoverzi, s.f. – (reg.; gastr.) Clătite din aluat dospit, umplute cu brânză și prăjite în grăsime (Bilțiu, 1996). Scovergioare de mălai = preparate din făină de mălai amestecate cu sămătișă, ou, sare, bicarbonat și foarte puțină făină de grâu și prăjite în grăsime, iar apoi consumate cu lapte dulce sau acru sau cu lapte de oaie (Faiciuc, 1998: 183). „La murguț i dă ovăzu / Mie gura și scoverzi” (Memoria 2001: 80). ♦ (onom.) Scovărzaru, poreclă în Dragomirești (Faiciuc, 1998). – Din sl. skovrada „tigaie” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

scovardă, scoverzi, s.f. – (gastr.) Clătite din aluat dospit, umplute cu brânză și prăjite în grăsime (Bilțiu 1996). Scovergioare de mălai: preparate din făină de mălai amestecate cu sămătișă, ou, sare, bicarbonat și foarte puțină făină de grâu și prăjite în grăsime, iar apoi consumate cu lapte dulce sau acru sau cu lapte de oaie (Faiciuc 1998: 183). „La murguț i dă ovăzu / Mie gura și scoverzi” (Memoria 2001: 80). Scovărzaru, poreclă în Dragomirești (Faiciuc 1998). – Din sl. skovrada „tigaie” (Miklosich, Cihac cf. DER, DEX).

SCOVÁRDĂ (SCOVÉRGĂ) (< sl.) 1. (Mai ales la pl.) Un fel de gogoașă din aluat (dospit), prăjită în grăsime (reg., minciunele). 2. Epitet pentru o persoană foarte slabă.