17 definiții pentru scrutător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRUTĂTOR, -OARE, scrutători, -oare, adj. Care privește atent, pătrunzător. ♦ Fig. Care analizează minuțios. – Scruta + suf. -ător.

SCRUTĂTOR, -OARE, scrutători, -oare, adj. Care privește atent, pătrunzător. ♦ Fig. Care analizează minuțios. – Scruta + suf. -ător.

scrutător, ~oare [At: CR (1833), 2102/32 / V: (înv) ~tat~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr scrutateur, lat scrutator] 1 a (D. ochi sau, pex, d. oameni) Care privește atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător Si: (rar) scurmător (6). 2 a (D. privire) Pătrunzătoare. 3 a Care analizează minuțios. 4 a Care surprinde esența. 5 sm (Înv) Cercetător (17). 6 sm (Îdt) Persoană care făcea parte din comisia însărcinată cu adunarea și numărarea voturilor sau cu supravegherea scrutinului. Si: (îdt) scrutinător. 7 sm (Iuz) Persoană care consemna în scris discuțiile purtate într-un consiliu (al unei bănci sau al unei societăți comerciale).

SCRUTĂTOR, -OARE, scrutători, -oare, adj. (Despre ochi, priviri) Care privește atent, pătrunzător. Din clipa aceea, cîntărețul începu să calce mai drept, privirea îi era mai scrutătoare, gloria la care visase părea că e pe drumul adeveririi. ARDELEANU, D. 291. Cine să fi fost de vină? Ochii, fiindcă erau cenușii, vărgați și scrutători? BASSARABESCU, S. N. 28. După o repede privire scrutătoare, Adela a făcut critica complectă a încăperii, înșirînd toate lipsurile unui confort relativ. IBRĂILEANU, A. 66. ◊ (Adverbial) O privi un răstimp atît de scrutător, că ea se miră. REBREANU, R. I 157. ♦ Fig. Care cercetează cu de-amănuntul, care analizează minuțios. Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează Ce tablourile minte, ce simțirea simulează. EMINESCU, O. I 35.

SCRUTĂTOR, -OARE adj. Atent, cu priviri pătrunzătoare. ♦ (Fig.) Care cercetează amănunțit. [< scruta + -(ă)tor].

SCRUTĂTOR, -OARE adj. atent, cu priviri pătrunzătoare. ◊ (fig.) care cercetează amănunțit. (< fr. scrutateur, lat. scrutator)

SCRUTĂTOR1 adv. În mod foarte atent; cu multă atenție. A privi ~. /<fr. scrutateur, lat. scrutator

SCRUTĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre privire sau despre ochi) Care scrutează; care cercetează cu multă atenție; iscoditor. 2) fig. (despre persoane) Care examinează cu minuțiozitate pentru a pătrunde în esența lucrurilor. /<fr. scrutateur, lat. scrutator

scrutător a. care cercetează cu deamăruntul: priviri scrutătoare. ║ m. 1. cel ce scrutează; 2. cel însărcinat cu verificarea scrutinului.

* scrutătór, -oáre adj. Care scrutează: privirĭ scrutătoare. S. m. Acela care verifică scrutinu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scrutător adj. m., pl. scrutători; f. sg. și pl. scrutătoare

scrutător adj. m., pl. scrutători; f. sg. și pl. scrutătoare

scrutător adj. m., pl. scrutători; f. sg. și pl. scrutătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCRUTĂTOR s. v. cercetător, om de știință.

SCRUTĂTOR adj. 1. v. atent. 2. v. perspicace.

SCRUTĂTOR adj. 1. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, sfredelitor, străpungător. (O privire ~; ochi ~.) 2. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (Un spirit ~.)

scrutător s. v. CERCETĂTOR. OM DE ȘTIINȚĂ.

Intrare: scrutător
scrutător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrutător
  • scrutătorul
  • scrutătoru‑
  • scrutătoare
  • scrutătoarea
plural
  • scrutători
  • scrutătorii
  • scrutătoare
  • scrutătoarele
genitiv-dativ singular
  • scrutător
  • scrutătorului
  • scrutătoare
  • scrutătoarei
plural
  • scrutători
  • scrutătorilor
  • scrutătoare
  • scrutătoarelor
vocativ singular
plural
scrutator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scrutător, scrutătoareadjectiv

  • 1. Care privește atent, pătrunzător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Din clipa aceea, cîntărețul începu să calce mai drept, privirea îi era mai scrutătoare, gloria la care visase părea că e pe drumul adeveririi. ARDELEANU, D. 291. DLRLC
    • format_quote Cine să fi fost de vină? Ochii, fiindcă erau cenușii, vărgați și scrutători? BASSARABESCU, S. N. 28. DLRLC
    • format_quote După o repede privire scrutătoare, Adela a făcut critica complectă a încăperii, înșirînd toate lipsurile unui confort relativ. IBRĂILEANU, A. 66. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial O privi un răstimp atît de scrutător, că ea se miră. REBREANU, R. I 157. DLRLC
    • 1.1. figurat Care analizează minuțios. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează Ce tablourile minte, ce simțirea simulează. EMINESCU, O. I 35. DLRLC
etimologie:
  • Scruta + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.