scufundare sf [At: DDRF / Pl: ~dări / E: scufunda] 1 Băgare (cu totul) într-un lichid Si: afundare, cufundare, scufundat¹ (1), scufundătură (1). 2 Cădere la fundul unei ape Si: afundare, cufundare, scufundat¹ (2), scufundătură (2). 3 (Fig) Apus¹ (1). 4 Lăsare (sau deplasare, cădere, prăbușire, coborâre etc.) în adânc, sub nivelul solului sau sub un nivel dat Si: scufundătură (3). 5 (Spc) Prăbușire a unei porțiuni din scoarța terestră, în urma mișcărilor tectonice.

SCUFUNDARE, scufundări, s. f. Acțiunea de a se scufunda și rezultatul ei. ◊ Fig. În literatura apuseană scriitori îndrăzneți... au creat eroi prevestitori ai scufundării lumii burgheze. SADOVEANU, E. 197.

scufundare s. f., g.-d. art. scufundării; pl. scufundări

scufundare s. f., g.-d. art. scufundării; pl. scufundări

scufundare s. f., g.-d. art. scufundării; pl. scufundări

SCUFUNDARE s. 1. imersiune, submersiune. (~ a unui submarin.) 2. înecare. (~ ambarcației.) 3. v. afundare. 4. prăbușire, surpare. (~ pământului.)

SCUFUNDARE s. 1. înecare. (~ ambarcației.) 2. adîncire, afundare, cufundare, înfundare. (~ picioarelor în zăpadă.) 3. prăbușire, surpare. (~ pămîntului.)

SCUFUNDÁRE s. f. Acțiunea de a se scufunda (1). S. subacvatică se realizează în scopuri practice (recuperări de obiecte, epave etc.), științifice (studii hidrologice, faunistice, speologice, de arheologie submarină, prelevări de probe), sportiv și de agrement, cu ajutorul unor aparate (v. batiscaf), a costumului de scafandru sau, la adâncimi mici, cu ustensile speciale (butelii de oxigen purtate în spate, mască pentru respirație, vestă compensatoare, regulator de presiune etc.). S. sportive și de agrement se practică de obicei în apele litorale, dar și în galeriile cu apă ale unor peșteri (d. ex. peștera Izverna din pod. Mehedinți).