24 de definiții pentru scurma
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCURMA, scurm, vb. I. Tranz. și intranz. (Pop.) A răscoli la suprafața pământului (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealtă etc.) pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură. ♦ Tranz. Fig. A preocupa (chinuind sufletește); a irita. – Probabil lat. *excorrimare.
scurma [At: PSALT. 10 / V: (înv) ~rima, (reg) scăr~, scâr~, scruma, zgâr~, zgur~ / Pzi: scurm / E: ns cf alb gërmoj, zgërmis] 1-2 vt (Îrg; c. i. gropi, șanțuri, excavații, concavitatea unor construcții etc.) A scormoni (1-2). 3-4 vti (C. i. pământ, roci) A zgâria (superficial) cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu unghiile, cu un instrument etc., pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură (mică) Si: (îrg) a zgârmăi, (reg) scurmuzui (1), (pop) a săpa , a râcâi. 5 vt (Reg; îe) A ~ (pe cineva) șerpii la burtă A-i fi (foarte) foame. 6 vt (Îrg; îe) A ~ (pe cineva) la inimă A tulbura. 7 (Reg; îe) A ~ (pe cineva) paralele în pungă A fi risipitor. 8 vt (Rar) A scormoni (11). 9 vt (Pex) A ara4. 10 vt (Reg; c. i. o rană, o inflamație; îf scârma) A zgândări. 11 vi (Îvp) A scormoni (6). 12 vt (Rar; c. i. praf, nisip etc.) A răscoli. 13 vt (Fig; rar; d. oameni) A enerva (6). 14 vt (Fig) A scruta (2). 15 vt (Rar; c. i. oameni) A roade1. 16 vt (Rar; c. i. oameni) A preocupa (chinuind sufletește) Si: a irita. 17 vi (Îvr) A unelti (împotriva cuiva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCURMA, scurm, vb. I. Tranz. și intranz. (Pop.) A răscoli la suprafața pământului (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealtă etc.) pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură. ♦ Tranz. Fig. A preocupa (chinuind sufletește); a irita. – Probabil lat. excorrimare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
SCURMA, scurm, vb. I. Tranz. 1. A zgîria pămîntul (cu piciorul, cu botul, cu o unealtă) pentru a face o gaură sau pentru a căuta și a scoate ceva la iveală; a rîcîi, a scormoni. Cu capetele plouate, caii scurmau pămîntul și sforăiau din cînd în cînd liniștiți. DUMITRIU, N. 151. Apăreau zimbrii cu fruntea lată, scurmînd mînios țărîna în copite și năpustindu-se ca o catapultă. C. PETRESCU, A. 17. Caii varsă foc pe nară, scurmă țărna și nechează. EFTIMIU, Î. 52. ◊ (Într-o imagine poetică) Eu sînt trimisul timpurilor noi, Ieșit din rînd cu cei ce scurmă glia. BENIUC, V. 86. ◊ Intranz. (De obicei cu determinări locale) Satul, cu acoperișurile de stuh... cu porci negri scurmînd pe sub uși și pe sub praguri, se scufunda în noapte. CAMILAR, N. I 324. O găină albă, a-nceput să scurme-n drum. D. BOTEZ, P. O. 26. Auzi! găinile ei scurmă în ograda mea și ea nu-mi dă măcar un ou! DUNĂREANU, N. 21. Cerbul... scurmînd de trei ori cu piciorul în pămînt, se tologește jos pe pajiște. CREANGĂ, P. 226. (Fig.) Ciocanul se auzea înăbușit scurmînd în munte. SADOVEANU, O. VI 276. Crește-n urma plugului ce scurmă, O brazdă neagră. D. BOTEZ, P. O. 26. 2. Fig. A irita, a preocupa, a chinui (răscolind gînduri, sentimente). Rînduiala ce te muncește, te scurmă. CONACHI, P. 264.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SCURMA scurm tranz. 1) (pământ, paie, gunoi etc.) A răscoli, dând la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a râcâi. 2) fig. (despre gânduri, griji etc.) A chinui sufletește; a nu lăsa în pace. 3) fam. (persoane) A încerca de a submina, răscolind trecutul cuiva (pentru a găsi lucruri compromițătoare); a râma. /cf. lat. excorrimare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scurmà v. 1. a săpa cu unghiile ori cu botul, vorbind de găină sau de porc; 2. fig. a roade: ceva îl scurma la inimă; 3. a scruta: îmi scurmă fundul gândurilor. [Lat. *EXCONRIMARI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scărma a vz scurma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârma v vz scurma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scurima v vz scurma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgărmăi v vz zgârmăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgârma v vz scurma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgurma v vz scurma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scîrm V. scurm.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scurm (est) și scîrm (vest) a -á v. tr. (mai degrabă d. curm 2 de cît d. lat. *ex-corrimari, d. rimari, a scormoni. V. rîm). Scormonesc (răscolesc) pămîntu cu unghiile (rîcîĭ) saŭ și cu rîtu (rîm): găinile și cîniĭ aŭ scurmat toată grădina. Fig. A te scurma ceva la inimă, în buzunar, a nu te simți liniștit pînă ce nu-țĭ ușurezĭ sufletu sau buzunaru. – În Olt. și zgîrmăĭ, a -i (NPl. Ceaur, 143).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zgîrmăĭ, a -í, V. scurm.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scurma (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. scurm, 3 scurmă; conj. prez. 1 sg. să scurm, 3 să scurme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scurma (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 scurmă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scurma vb., ind. prez. 3 sg. scurmă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCURMA vb. 1. a râcâi, a scormoni, (rar) a scotoci, (înv., pop. și fam.) a scociorî, (înv. și reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a răcăli, a rășchia, a scodormoli, (prin Mold.) a râcălui, (Transilv. și Maram.) a scorni. (Găinile ~ pământul.) 2. a scormoni, (pop.) a săpa, (reg.) a dricui. (Porcul ~ cu râtul pământul.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCURMA vb. v. ara, scotoci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scurma vb. v. ARA. SCOTOCI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCURMA vb. 1. a rîcîi, a scormoni, (rar) a scotoci, (înv., pop. și fam.) a scociorî, (înv. și reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a răcăli, a rășchia, a scodormoli, (prin Mold.) a rîcălui, (Transilv. și Maram.) a scorni. (Găinile ~ pămîntul.) 2. a scormoni, (pop.) a săpa, (reg.) a dricui. (Porcul ~ cu rîtul pămîntul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
scurma (-m, -at), vb. – A zgîrma, a scormoni. – Var. scruma, scîrma, Olt. scîrmîi.De la scrum „cenușă”, care mai de mult trebuie să fi însemnat „praf în general”; animalele care scurmau pămîntul în bucățele mici. Ideea de „a face praf” este denumirea semantică generală pentru scrum, scurma și sdrumica; forma primitivă este scruma, care apare și cu sensul de „a arde”. Explicația pornind de la lat. *excorrimāre (Giuglea, Cercetări lexicografice, 26; Tiktin; REW 2254; Candrea, GS, VII, 196), cf. rîma, nu pare izbutită. Der. scurmător, adj. (care scurmă); scurmătură, s. f. (țărînă; scormonire); scormoni, vb. (a săpa, a scurma), cu suf. expresiv -ni, cf. var. scromoli cu suf. -li, tot expresiv (după Scriban, Arhiva, XXV, 134, din mag. karmolni; după Pușcariu, Dacor., I, 239-41, din cormană); scormoneală, s. f. (scurmat); scormonitor, adj. (care scormonește); sdrumica, vb. (a pulveriza, a sfărîma), probabil în loc de *scrumica, cf. mr. sdrumin(are), sdrumig(are), pe care Pascu, Archiv. Rom., VI, 26 și REW 7440a îl reduc la lat. rumināre (după Koerting 3389 și Cihac, I, 163, din lat. *exdemicāre, cf. contra Densusianu, Rom., XXXIII, 286; după Tiktin, Pușcariu, Dacor., VIII, 107 și Candrea, de la dumica contaminat cu sdrobi).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scurma, scurm, vb. tranz. – (pop.) A scormoni, a săpa, a căuta. – Probabil lat. excorrimare (Giuglea, Tiktin, Candrea, cf. DER; Scriban, DEX); cf. alb. gërmoj, zgërmis (MDA); cuv. autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1970).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
scurma, scurmverb
- 1. A răscoli la suprafața pământului (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealtă etc.) pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Cu capetele plouate, caii scurmau pămîntul și sforăiau din cînd în cînd liniștiți. DUMITRIU, N. 151. DLRLC
- Apăreau zimbrii cu fruntea lată, scurmînd mînios țărîna în copite și năpustindu-se ca o catapultă. C. PETRESCU, A. 17. DLRLC
- Caii varsă foc pe nară, scurmă țărna și nechează. EFTIMIU, Î. 52. DLRLC
- Eu sînt trimisul timpurilor noi, Ieșit din rînd cu cei ce scurmă glia. BENIUC, V. 86. DLRLC
- Satul, cu acoperișurile de stuh... cu porci negri scurmînd pe sub uși și pe sub praguri, se scufunda în noapte. CAMILAR, N. I 324. DLRLC
- O găină albă, a-nceput să scurme-n drum. D. BOTEZ, P. O. 26. DLRLC
- Auzi! găinile ei scurmă în ograda mea și ea nu-mi dă măcar un ou! DUNĂREANU, N. 21. DLRLC
- Cerbul... scurmînd de trei ori cu piciorul în pămînt, se tologește jos pe pajiște. CREANGĂ, P. 226. DLRLC
- Ciocanul se auzea înăbușit scurmînd în munte. SADOVEANU, O. VI 276. DLRLC
- Crește-n urma plugului ce scurmă, O brazdă neagră. D. BOTEZ, P. O. 26. DLRLC
-
- Rînduiala ce te muncește, te scurmă. CONACHI, P. 264.
-
- 1.2. (Despre persoane) A încerca de a submina, răscolind trecutul cuiva (pentru a găsi lucruri compromițătoare). NODEXsinonime: râma
-
etimologie:
- *excorrimare DEX '09 DEX '98 NODEX