11 definiții pentru scurtătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCURTĂTURĂ, scurtături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn; retevei. 2. Cărare care urmează distanța cea mai scurtă între două puncte. – Scurta + suf. -ătură.

SCURTĂTURĂ, scurtături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn; retevei. 2. Cărare care urmează distanța cea mai scurtă între două puncte. – Scurta + suf. -ătură.

scurtătu sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: scurta + -ătură] 1 Bucată de lemn scurtă (1) (și groasă) (folosită, de obicei, pentru a bate pe cineva) Si: (pop) retevei, (reg) scurtei, caravei, cotromplete, răzbici1, resteu. 2 (Înv; îe) A măsura cu o ~ (pe cineva) A bate (100). 3 (Nob) Scurtă (8). 4 (Reg) Fâșie de lungime redusă dintr-o suprafață mai mare de teren agricol Si: (reg) clin, trunchi2. 5 (Reg) Crestătură făcută la urechea oilor ca semn distinctiv. 6 (Rar; dep) Om scund. 7 Cărare care urmează drumul cel mai scurt (15) între două puncte sau până la o țintă spațială dată, evitând ocolurile căii pricipale.

SCURTĂTURĂ, scurtături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn; retevei. Ieși și omul c-o scurtătură de lemn în mînă. SADOVEANU, P. S. 111. Și după ce i-au luat văzul, trage-i... care cu ce apucă... fata cu o scurtătură de lemn. CARAGIALE, O. I 347. El zvîrr! cu o scurtătură în urma noastră. CREANGĂ, A. 42. 2. Potecă ce duce de-a dreptul, fără ocoluri sau cotituri.

SCURTĂTURĂ ~i f. 1) Bucată scurtă de lemn; retevei. 2) Cărare, drum ce duce de-a dreptul; calea cea mai scurtă. A luat-o pe ~. /a scurta + suf. ~ătură

scurtătúră f., pl. ĭ. Retevei, cĭomag scurt. Fig. Iron. Persoană prea scurtă (scundă) V. prăjină.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scurtătu s. f., g.-d. art. scurtăturii; pl. scurtături

scurtătu s. f., g.-d. art. scurtăturii; pl. scurtături

scurtătu s. f., g.-d. art. scurtăturii; pl. scurtături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCURTĂTU s. retevei, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurtei, verdete, (Olt. și Ban.) jilăvete, (prin Transilv. și Maram.) șui, (prin Olt.) șutavei, (Transilv., Maram. și Olt.) șuvei, (înv.) șuvete. (A aruncat cu o ~ după el.)

Intrare: scurtătură
scurtătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurtătu
  • scurtătura
plural
  • scurtături
  • scurtăturile
genitiv-dativ singular
  • scurtături
  • scurtăturii
plural
  • scurtături
  • scurtăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scurtătu, scurtăturisubstantiv feminin

  • 1. Bucată scurtă de lemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: retevei
    • format_quote Ieși și omul c-o scurtătură de lemn în mînă. SADOVEANU, P. S. 111. DLRLC
    • format_quote Și după ce i-au luat văzul, trage-i... care cu ce apucă... fata cu o scurtătură de lemn. CARAGIALE, O. I 347. DLRLC
    • format_quote El zvîrr! cu o scurtătură în urma noastră. CREANGĂ, A. 42. DLRLC
  • 2. Cărare care urmează distanța cea mai scurtă între două puncte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Scurta + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.