scânteiuță sf [At: LB / P: ~te-iu~ / V: (îvr) sânteuță, ~euță, schinteuță, (înv) scăn~, (reg) ~tiuță, schintăuță, schin~, schintiuță / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: scânteie + -uță] 1-2 (Șhp) Scânteie (1) (mică) Si: scânteioară (1-2), (îvr) schinteiță (1-2). 3 (Reg; lpl) Chibrituri (1). 4 (Ent; reg; îf scânteuță) Licurici (Lampyris noctiluca). 5 (Bot; șîc ~-roșie) Mică plantă erbacee din familia primulaceelor, cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, alabastre sau albe Si: scânteioară (3), (înv) scânteiță (4), (reg) aurică (18), gonitoare, intiță, mintență¹, ochișor, răcovină, roșuță, scânteie (14), sclipeț¹, văcăriță, buruiana-bureților, buruiana-de-rânduri-roșii, coardă-de-găină, gonitoarea-vacii, iarbă-de-păsări, scălci-mici, (îvr) paperină (Anagallis arvensis). 6 (Bot; șîc ~-de-câmp) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb, cu două frunze bazale lineare și cu flori galbene dispuse în cime Si: (reg) brumărea, ceapa-ciorii, scălci(3)-mici (Gagea arvensis). 7 (Bot; reg) Ceapa(17)-ciorii (Gagea paratensis). 8 Plantă erbacee din familia primulaceelor, care crește în locuri umede și umbroase (Centunculus minimus). 9 (Bot; lpl) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori alungite, albastre, și frunze lineare, la bază auriculate Si: (reg) cătare, floarea-sfintei-Mării, pocroavă, sălcioară (5), săpunele (10), stele-chineze, steluță, vinețele (Aster novi-belgii). 10 (Bot; reg; îc) ~-de-munte Mică plantă erbacee compozită cu tulpina având un singur capitul terminal, cu frunze lanceolate sau oblonge, cu florile centrale galbene și cu cele marginale albastre, specifică regiunilor alpine Si: ochiul-boului (Aster alpius). 11 (Bot; reg) Steliță (1) (Aster amellus). 12 (Bot; reg) Săpunele (7) (Aster novae-anglice). 13 (Bot; reg; șîc ~-de-câmp, ~tiuță-sălbatică, ~teuța-lupului) Garoafă (12) (Dianthus chinensis). 14 (Bot; Trs; îf scânteuțe) Garoafe(6)-de-munte (Dianthus superbus). 15 (Bot; reg; șîc ~-de-friguri) Potroacă¹ (Centaurium minus). 16 (Bot; reg; șîc ~-roșie) Arșinic (1) (Lychnis calcedonica). 17 (Bot; îc) Schinteuța-lupului Floarea-cucului (Lychnis flos-cuculi). 18 (Bot; îvr) Răcovină (Stellaria media). 19 (Bot; reg) Bănuți (9) (Bellis perenis). 20-21 (Bot; reg; lpl) Brumărea (3-4) (Phlox drummondii și paniculata). 22 (Bot; reg; lpl) Lipscănoaie (Coreopsis tinctoria). 23 (Bot; reg; îf schinteuță) Săbiuță (4) (Gladiolus imbricatus). 24 (Reg; îf schinteiuță) Nu-mă-uita (Myosotis silvatica). 25 (Bot; reg) Dumbeț (Tencrium chamaedrys). 26 (Bot; reg; îf schintiuță) Argințică (1) (Dryas octopetala). 27 (Bot; reg) Bobonei (Gomphrena globosa). 28 (Bot; reg; îf scânteuță) Floarea-călugărului (Vaccaria pyramidata). 29 (Reg) Planta Centuculus minimus. 30 (Bot; reg; îc) Scânte(i)uță-de-munte Parpian (Antennaria dioica). 31 (Bot; reg; îac) Popilnic (Anemone hepatica). 32 (Reg; îac) Planta Potentilla ternata. 33 (Bot; reg; îc) ~țe (sau schinteuțe, scânteuțe)-albe Strămutătoare (Achillea cartilaginea). 34 (Bot; reg; îac) Roțoțele-albe (Achillea ptarnica). 35 (Bot; reg; îac) Planta Machringia muscosa. 36 (Bot; îvr; îc) ~ (sau scânteuță sau schinteuță)-galbenă Rostopască (1) (Cheidonium majus). 37 (Bot; îvr; îac) Untișor (Ranunculus ficaria). 38 (Bot; reg; îac) Ciuboțica(5)-cucului (Primula veris). 39 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp Siminoc (Helichrysum arenarium).

SCÂNTEIUȚĂ ~e f. (diminutiv de la scânteie) 1) Plantă erbacee cu tulpină scundă, cu frunze mari ovale și cu flori roșii sau albastre. 2) Plantă erbacee cu tulpină neramificată, cu frunze liniare și cu flori galbene; ochișor. 3) la pl. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile roșii-violete, plăcut mirositoare; brumărele. [ Sil. -te-iu-ță ] /scânteie + suf. ~uță

sânteuță sf vz scânteiuță

scănteiuță sf vz scânteiuță

scânteuță sf vz scânteiuță

scântiuță sf vz scânteiuță

schinteiuță sf vz scânteiuță

schinteuță sf vz scânteiuță

schintiuță sf vz scânteiuță

SCÎNTEIUȚĂ,^[1] scînteiuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui scînteie. 2. Nume dat la două plante: a) plantă erbacee din familia primulaceelor, cu tulpina ramificată de la bază, cu flori roșii, rar albastre sau albe; crește pe locuri cultivate și aride, prin poienile din păduri și pe lîngă drumuri (Anagallis arvensis); scînteioară; b) mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu doi bulbi și cu flori galbene dispuse în umbele; crește pe locuri cultivate, prin vii și prin grădini (Gagea arvensis). ♦ (La pl.) Brumărea. corectat(ă)

scânteuță f. Bot. rocoină.

scînteĭúță f., pl. e (d. scînteĭe). Numele unor plante (J.B. 129): 1. răcovină, ochișor, din familia primulaceelor (anagallis arvensis), pe care Ioanidi (Dicț. elino-rom. 1864, 1, 140 o traduce pin șinteuță!); 2. ceapa cĭoriĭ, din familia liliaceelor (gagea pratensis); 3. altă plantă liliacee (gagea arvensis). – Și euță.

scânteiuță s. f., g.-d. art. scânteiuței; pl. scânteiuțe

scânteiuță s. f., g.-d. art. scânteiuței; pl. scânteiuțe

scânteiuță s. f., g.-d. art. scânteiuței; pl. scânteiuțe

scânteiuță, -țe.

scânteiuțe (plantă) s. f. pl.

scânteiuțe (plantă) s. f. pl.

scânteiuțe (brumărele) s. f. pl.

SCÂNTEIUȚĂ s. v. bănuț, brumărea, ceapa-ciorii, fierea-pământului, garoafă, licurici, părăluță, potroacă, răcovină, țintaură.

SCÂNTEIUȚĂ s. 1. scânteioară. (O scânteie mică sau o ~.) 2. v. scânteioară. 3. (BOT.; Gagea arvensis) (reg.) brumărea, ceapa-ciorii. 4. (BOT.; Aster novibelgii) (reg.) cătare, pocroavă, sălcioară, săpunele (pl.), steluță, vinețele (pl.), salbă-moale.

SCÂNTEIUȚĂ-DE-MUNTE s. v. parpian.

SCÂNTEIUȚE s. pl. v. săpunele, steliță.

SCÂNTEUȚĂ s. v. garoafă, garofiță.

schinteiuțe-albe s. pl. v. STRĂNUTĂTOARE.

scînteiuță s. v. BĂNUȚ. BRUMĂREA. CEAPA-CIORII. FIEREA-PĂMÎNTULUI. GAROAFĂ. LICURICI. PĂRĂLUȚĂ. POTROACĂ. RĂCOVINĂ. ȚINTAURĂ.

SCÎNTEIUȚĂ s. 1. scînteioară. (O scînteie mică sau ~.) 2. (BOT.: Anagallis arvensis) scînteioară, (reg.) aurică, focșor, gonitoare, intiță, minteuță, ochișor, plescaiță, răcovină, roșuță, scînteie, sclipeț, văcariță, buruiana-bureților, soponelul-calului. 3. (BOT.; Gagea arvensls) (reg.) brumărea, ceapa-ciorii. 4. (BOT.; Aster novi-belgii) (reg.) cătare, pocroavă, sălcioară, săpunele (pl.), steluță, vinețele (pl.), salbă-moale.

scînteiuță-de-munte s. v. PARPIAN.

scînteiuțe s. pl. v. SĂPUNELE. STELIȚĂ.

scînteuță s. v. GAROAFĂ. GAROFIȚĂ.

scânteiuță, scânteiuțe, (scânteuță), s.f. – (bot.) Numele mai multor specii de plante: răcuină (Anagallis arvensis L.), brumărea (Gagea arvensis), steluță (Aster amellus L.) etc.: „Cu streșini de scânteuță / C-am avut multe drăguță” (Antologie, 1980: 110). – Din scânteie (< lat. scantillia) + suf. -uță (Scriban, DEX, MDA).

scânteiuță, -e, (scânteuță), s.f. – (bot.) Numele mai multor specii de plante: răcuină (Anagallis arvensis L.), brumărea (Gagea arvensis), steluță (Aster amellus L.) etc: „Cu streșini de scânteuță / C-am avut multe drăguță” (Antologie 1980: 110). – Din scânteie (< lat. scantillia) + -uță.

SCÂNTEÚȚĂ (< scânteie) s. f. 1. Mică plantă erbacee (5-30 cm), anuală, din familia primulaceelor, cu tulpină ramificată de la bază, cu frunze opuse sau câte trei în verticil și cu flori roșii, roz sau albastre (Anagallis arvensis). 2. Mică plantă erbacee (8-20 cm), perenă, cu bulb, din familia liliaceelor, cu două frunze bazale liniare și cu flori galbene dispuse în cime (Gagea arvensis).

ANAGALLIS L. SCÎNTEUȚĂ, fam. Primulaceae. Gen originar de pe tot globul, pînă la 24 specii, erbacee, anuale, bienale sau perene, în formă de tufă, tulpină frunzoasă, frunze nedivizate. Flori (caliciul crestat pînă la bază, cu 5 sepale înguste, corolă rotată, scurtă, tubul aproape lipsește, 5 stamine libere) albe, roșietice, albastre, pedunculate, în axa frunzei, uneori în ciorchine rar. Fruct, capsulă cu numeroase semințe.

Gagea arvensis Dum., « Scînteiuță ». Specie care înflorește primăvara. Flori, deseori 10 (foliolele perigonului lanceolat-acuminate, în interior galbene, în exterior verzi, staminele jumătațe din lungimea petalelor), dispuse în umbele ce au la bază bractee liniare, caniculate. Pedunculi pubescenți. Plantă înaltă de cca 18 cm cu 2 bulbi înfășurați într-o singură membrană. Frunze radicale, 2, liniare, canaliculate. Fructe, capsule.

PHLOX L., BRUMĂRELE, SCÎNTEIUȚE, fam. Polemoniaceae. Gen originar din America de N, și U.R.S.S., cca 58 specii, erbacee sau subfrutescente, vivace, mai rar anuale, erecte sau repente. Frunze întregi, la baza plantelor, opuse, spre vîrf alterne, sau toate opuse. Flori de diferite culori (caliciu cu 5 sepale, tubulat sau campanulat, corolă întinsă, tub floral subțire, lung, petale egale, nedentate, dentate sau crestate, 5 stamine care nu ies din floare, intercalate la distante diferite, ovar cu 3 loji, fiecare cu 1-5 ovule) dispuse în corimb. Capsulă ovată cu 3 clape.