SCÂRNAV, -Ă, scârnavi, -e, adj. 1. (Pop.) Plin de murdărie; murdar. 2. Fig. Dezgustător, grețos, scârbos; josnic, ticălos, infam; trivial, obscen. [Acc. și: scârnav] – Din sl. skvrŭnavŭ.

scârnav, ~ă [At: COD. VOR. 116/28 / V: (reg) ~af, schir~, (îvr) scor~ / Pl: ~i, ~e, (4) ~uri / E: slv скрънавъ] 1 a (Îvp) Plin de scârnă Si: (înv) scârn¹, scârnăvit (1), (îvr) scârnatic. 2 a (Pgn) Murdar (1). 3 a (Reg; d. suprafețe) Aspru² (1). 4 sn (Reg) Excrement (1). 5 a (Îvp) Scârbos (1). 6 a (Spc) Imoral. 7 a (Îe) A avea gură ~ă A vorbi obscenități. 8 a (Rar) Împuțit. 9 a (D. vreme) Nefavorabil. 10 a (Reg; d. oameni) Plăpând. 11 a (Olt; d. copii; îf schirnav) Care scâncește.

SCÂRNAV, -Ă, scârnavi, -e, adj. 1. (Reg.) Plin de murdărie; murdar. 2. Fig. Dezgustător, grețos, scârbos; josnic, ticălos, infam; trivial, obscen. [Acc. și: scârnav] – Din sl. skvrŭnavŭ.

SCÂRNAV ~ă (~i, ~e) 1) Care este plin de murdărie; zoios; murdar. 2) (despre persoane) Care neglijează curățenia; murdar. 3) pop. Care contravine normelor bunei-cuviințe; urât; necuviincios. ◊ A avea gură ~ă a folosi cuvinte triviale, indecente. /<sl. serunavu

scârnav a. 1. murdar: jivine scârnave; 2. fig. urît, rușinos: fapte scârnave. [Slav. SKYRŬNAVŬ].

scârnaf, ~ă a vz scârnav

schirnav, ~ă a vz scârnav

scornav, ~ă a vz scârnav

SCÎRNAV, -Ă, scîrnavi, -e, adj. 1. Plin de necurățenii; murdar. Într-un colț erau murdării scîrnave. DUMITRIU, P. F. 59. Să nu prinzi lucruri scîrnave sau ghimpoase în mîni, că ți-i feșteli și ți-i zgîria mînuțile cele frumușele! SBIERA, P. 206. Tîrgu îi mărișor, însă scîrnav. KOGĂLNICEANU, S. 10. ♦ Fig. Dezgustător, josnic, ticălos, infam. 2. Fig. Dezgustător; obscen. Ascultă pașii osteniți ai companiei printre scîrțiiturile căruțelor. S-auzi o suduitură scîrnavă și cîteva izbituri. CAMILAR, N. I 201. Dragostea scuturată de tot ce e vremelnic și scîrnav. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 112. ◊ Expr. (A avea) gură scîrnavă = (a avea) gură scîrboasă, v. scîrbos.

scîrnav (est) și -áv (vest), -ă adj. (bg. skŭrnav, a. î., d. vsl. skvrŭnavŭ, murdar, profanat). Triv. Murdar: om, animal, lucru scîrnav. Fig. Urît, rușinos: fapte scîrnave.

scârnav (pop.) adj. m., pl. scârnavi; f. scârnavă, pl. scârnave

scârnav (pop.) adj. m., pl. scârnavi; f. scârnavă, pl. scârnave

scârnav adj. m., pl. scârnavi; f. sg. scârnavă, pl. scârnave

scârnav.

SCÂRNAV adj. v. deșănțat, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, imoral, impudic, indecent, infam, infect, împuțit, jegos, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mânjit, mârșav, murdar, necuviincios, nedemn, negru, nelegiuit, nemernic, neplăcut, nerușinat, nespălat, nesuferit, netrebnic, obscen, pătat, pornografic, puturos, răpănos, rău, rău-mirositor, respingător, rușinos, scabros, scelerat, scârbos, slinos, soios, spurcat, ticălos, trivial, urât, vulgar.

scîrnav adj. v. DEȘĂNȚAT. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. INFAM. INFECT. ÎMPUȚIT. JEGOS. JOSNIC. MIȘEL. MIȘELESC. MIZERABIL. MÎNJIT. MÎRȘAV. MURDAR. NECUVIINCIOS. NEDEMN. NEGRU. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPLĂCUT. NERUȘINAT. NESPĂLAT. NESUFERIT. NETREBNIC. OBSCEN. PĂTAT. PORNOGRAFIC. PUTUROS. RĂPĂNOS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. RUȘINOS. SCABROS. SCELERAT. SCÎRBOS. SLINOS. SOIOS. SPURCAT. TICĂLOS. TRIVIAL. URÎT. VULGAR.