SECHESTRA, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri. A reține cu forța o persoană. [Var.: (înv.) secfestra vb. I] – Din fr. séquestrer, lat. sequestrare.

sechestra [At: VALIAN, V. / V: (rar) secue~, (îrg) secfe~, secve~, (reg) sefe~, segve~, sevăs~, săche~, săchis~, sichis~, săfe~, sifes~, țacfis~ / Pzi: ~rez / E: fr séquestrer, lat sequestrare] 1 vt (Jur; c. i. bunuri mobile sau imobile aflate în litigiu sau aparținând unui debitor) A face indisponibil în vederea executării silite sau a confiscării Si: (îrg) a secfestrui, (înv) a secfestrarisi, a zeberi, (reg) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora. 2 vt (Rar) A dosi (3). 3 vt (C. i. oameni) A reține cu forța Si: a izola. 4 vt (Spc) A aresta (1). 5 vr (Rar; fig) A se claustra (4).

SECHESTRA, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținând unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține o persoană cu forța și în mod ilegal. [Var.: (înv.) secfestra vb. I] – Din fr. séquestrer, lat. sequestrare.

SECHESTRA, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținînd unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține cu forța, în mod ilegal, o persoană. Variantă: secfestra (SADOVEANU, P. M. 260, GHEREA, ST. CR. I 343) vb. I.

SECHESTRA vb. I. tr. 1. A pune (sub) sechestru. ♦ A reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. A izola în caz de boală infecțioasă. ♦ A detașa un sechestru osos. [Var. secfestra vb. I. / < fr. séquestrer, cf. lat. sequestrare].

SECHESTRA vb. tr. 1. a pune (sub) sechestru. ◊ a reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. a detașa un sechestru osos. (< fr. séquestrer, lat. sequestrare)

A SECHESTRA ~ez tranz. 1) (bunuri materiale) A supune unui sechestru. 2) (persoane) A reține cu forța (în mod ilegal). /<fr. séquestrer, lat. sequestrare

sechestrà v. 1. a pune un sechestru; 2. a închide ilegal pe cineva; 3. a pune de o parte: a sechestra o parte a unei moșteniri; 5. a se depărta de lume, a fugi de societatea oamenilor.

săchestra v vz sechestra

săchistra v vz sechestra

săfestra v vz sechestra

secfestra v vz sechestra

secuestra v vz sechestra

secvestra v vz sechestra

sefestra v vz sechestra

segvestra^[1] v vz sechestra corectat(ă)

sevăstra v vz sechestra

sichistra v vz sechestra

sifiestra^[1] v vz sechestra

țacfistra v vz sechestra

SECFESTRA vb. I. v. sechestra.

*sechestréz v. tr. (lat. sequestrare, a depune, a depărta). Popresc, pun supt sechestru: a sechestra mobila cuĭva. Închid arbitrar o persoană: a sechestra un copil ca să nu ĭasă pe stradă.

sechestra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sechestrez, 3 sechestrează; conj. prez. 1 sg. să sechestrez, 3 să sechestreze

sechestra (a ~) vb., ind. prez. 3 sechestrează

sechestra vb., ind. prez. 1 sg. sechestrez, 3 sg. și pl. sechestrează

secvestra (= sechestra) vb. (ind. prez. 1 secvestrez)

sechestrez, -trează 3.

SECHESTRA vb. (JUR.) 1. (înv. și reg.) a secfestrui, (reg.) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora, (înv.) a secfestrarisi, a zeberi. (A ~ un bun imobil.) 2. v. confisca. 3. (înv.) a popri. (A ~ pe cineva.)

SECHESTRA vb. (JUR.) 1. (înv. și reg.) a secfestrui, (reg.) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora, (înv.) a secfestrarisi, a zeberi. (A ~ un bun imobil.) 2. a confisca, a lua, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.) 3. (înv.) a popri. (A ~ pe cineva.)