SECUND, -Ă, secunzi, -de, num. ord., adj., s. n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat după primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ◊ Ofițer secund (și substantivat, m.) = ofițer care îndeplinește pe navă funcția de adjunct al căpitanului. Arbitru secund (și substantivat, m.) = arbitru care ajută pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive. 2. S. n. Voce care acompaniază o voce primă și care se găsește pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus.

secund¹, ~ă [At: IORGOVICI, O. 65/10 / V: (înv) ~cond / Pl: ~nzi, ~e / E: lat secundus, fr second, it secondo] 1 a Care ocupă locul al doilea într-o succesiune, într-o ierarhie etc. Si: al doilea, (înv) secundar² (1). 2 a (Rar) Care urmează după cel mai important, cel mai bun, cel mai cunoscut etc. Si: secundar² (2). 3-4 sm, a (Spc) (Ofițer de marină) care îndeplinește pe navă funcția de adjunct al comandantului Si: adjunct. 5-6 sm, a (Spc) (Persoană) care ajută pe cineva într-o activitate (conformându-se vederilor celuilalt). 7-8 smf, a (Arbitru) care secundează (1) pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive Si: secundant (4). 9-10 sm, a (Vocea, cântărețul, instrumentul sau instrumentistul) al doilea, care acompaniază vocea, cântărețul, instrumentul sau instrumentistul prim. 11-12 smf, a (Voce, cântăreț, instrument sau instrumentist) care execută vocea a doua. 13 sf (Înv; îe) A ține ~a A acompania (2). 14 sf Tiparul de pe a doua față a unei coli de tipar. 15 sn Titlu interior al broșurilor și al cărților.

SECUND, -Ă, secunzi, -de, num. ord., adj., s. n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat după primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ◊ Ofițer secund (și substantivat, m.) = ofițer care îndeplinește funcția de adjunct al unui căpitan de vas. Arbitru secund (și substantivat, m.) = arbitru care ajută pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive. 2. S. n. Voce care acompaniază o voce primă și care se găsește pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus.

SECUND², -Ă, secunzi, -de, num. ord. (Rar) Al doilea. Între prima și secunda linie stetea principele. HASDEU, I. V. 141.

SECUND num. ord. Al doilea. // adj. Care se află imediat după primul. [Pl. -nzi, -de. / cf. lat. secundus, fr. second].

SECUND, -Ă I. adj. imediat după primul. II. num. ord. al doilea. III. s. m. 1. ofițer de navă care ajută sau înlocuiește pe comandant. 2. persoană care ajută pe o alta în muncă, în afaceri. ♦ (arbitru) ~ = (volei, baschet, hochei etc.) arbitru care secondează pe arbitrul principal în conducerea unei competiții. ◊ (box) tehnician (antrenor) care își asistă elevul la colțul ringului în timpul meciului. IV. s. n. 1. vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. titlu interior al cărților și broșurilor. V. s. f. tiparul de pe a doua față a unei coli de tipar. (< fr. second, lat. secundus)

SECUND¹ ~dă (~zi, ~de) Care urmează imediat după primul (loc, timp, importanță, rang etc.); al doilea. /<lat. secundus, fr. second

*secúnd, -ă adj. (lat. secundus, al doilea) Al doilea (Se întrebuințează în matematică: A’, A„, A’”, a prim, a secund, a terț). Ofițer secund, ofiteru care tine locu căpitanuluĭ de bastiment. S. m. Ofițer secund.

second no vz secund¹

secund¹ adj. m., pl. secunzi; f. secundă, pl. secunde

!secund¹ adj. m., pl. secunzi; f. secundă, pl. secunde

secund num., (persoană) s. m., pl. secunzi; num. f. sg. secundă, pl. secunde

SECUND adj., s. 1. adj. (înv.) secundar. (A ocupat locul ~.) 2. s. (MAR.) adjunct. (~ al comandantului unei nave.)

SECUND adj., s. 1. adj. (înv.) secundar. (A ocupat locul ~.) 2. s. (MAR.) adjunct. (~ comandantului unui vas.)

second-hand adj. invar. 1. (d. magazine) care vând mărfuri sau îmbrăcăminte la mâna a doua. 2. (d. mărfuri, îmbrăcăminte, aparatură) care sunt vândute la mâna a doua. 3. (peior. – d. lucruri) de calitate inferioară. 4. (peior. – d. oameni) incompetent, slab pregătit profesional.