SEDUCE, seduc, vb. III. Tranz. 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc. 2. (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei sau a unei minore, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi; a corupe. – Din lat. seducere. Cf. fr. séduire.

seduce vta [At: NEGULICI / V: (îvr) sedui / Pzi: seduc / E: lat seducere, fr séduire] 1 (D. oameni) A atrage prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, prin daruri etc. (determinând să greșească) Si: a ademeni, a ispiti, a înșela, a momi (1). 2 A induce în eroare, abuzând de încrederea cuiva Si: a amăgi, a înșela, a momi (1), (îrg) a prilesti (1), (înv) a aromi, a celui, a încelui. 3 (Spc; mai ales d. bărbați; c. i. mai ales fete sau femei) A abuza de buna-credință a cuiva prin promisiuni pe care nu intenționează să le respecte ulterior, dar făcute în scopul de a obține acceptarea de a avea raporturi sexuale Si: a ademeni, a înșela, (îrg) a prilesti (1), (înv) a celui, a încelui, (îvr) a seduiza. 4 (Jur; d. bărbați; c. i. minore) A comite infracțiunea de a determina, prin promisiuni mincinoase de căsătorie, să aibă raporturi sexuale Si: a corupe. 5 (D. oameni sau d. acțiunile, manifestările etc. lor) A exercita o influență covârșitoare, o chemare irezistibilă Si: a ademeni, a atrage, a ispiti, a îmbia, a tenta (1), (înv) a năpăstui (1). 6 A produce o impresie favorabilă puternică, o stare de bucurie, de mulțumire, de satisfacție, de entuziasm etc. Si: a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încânta, a prinde, a răpi², a subjuga, a vrăji.

SEDUCE, seduc, vb. III. Tranz. 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc. 2. (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi. – Din lat. seducere. Cf. fr. séduire.

SEDUCE, seduc, vb. III. Tranz. 1. A încînta, a captiva, a subjuga. Nu înțelege, dar aprobă, sedusă de «manierele» lui Ștefan. SEBASTIAN, T. 123. Ș-orice limbă amuțește, ș-orice suflet e sedus... Gestul lui e o minune, gura lui, rubin și perle. MACEDONSKI, O. I 151. ♦ A atrage, a ispiti, a tenta. Dan zîmbi. Îl seduse o glumă. VLAHUȚĂ, O. A. III 30. 2. A determina pe cineva (prin promisiuni sau perspective ispititoare) să greșească, a-l ademeni la rău, a-l cîștiga pentru o acțiune blamabilă; a corupe. Ținut-au drept aceea dracii sobor, cum ar putea supune și pe cucernicul părinte. Și-a ieșit din sobor așa, că cel mai mișel dintre draci să fie îndatorat a seduce pe sfîntul părinte. RETEGANUL, P. II 65. ♦ (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei. Un june donjuan bucureștean se jura «pe onoare» că a sedus o fată după ce i-a promis s-o ia de nevastă. ALECSANDRI, S. 47.

SEDUCE vb. III. tr. 1. A atrage, a încînta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare etc.). 2. (Despre bărbați) A ademeni, a amăgi o femeie; (p. ext.) a înșela. ♦ (Jur.) A săvîrși o seducție. [P.i. seduc. / < lat. seducere, cf. fr. séduire].

SEDUCE vb. tr. 1. a atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare). 2. (despre bărbați) a ademeni o femeie. ◊ (jur.) a săvârși o seducție. (< lat. seducere, după fr. séduire)

A SEDUCE seduc tranz. 1) (persoane) A căuta să pună stăpânire pe deplin (prin comportare, exterior, vorbe etc.); a capta prin însușiri deosebite; a cuceri. 2) fig. (despre lucruri, activități etc.) A atrage foarte puternic; a fascina; a captiva. 3) (persoane) A determina la relații sexuale prin promisiuni false; a ademeni; a înșela. 4) A face să ajungă în stare de declin moral; a corupe; a perverti; a declasa; a vicia. /<lat. seducere, fr. séduire

seduce v. 1. a induce în eroare, a amăgi: a seduce marturii; 2. fig. a câștiga printr’o atracțiune irezistibilă: a seduce prin elocvența sa.

sedui v vz seduce

*sedúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat se-dúcere. V. duc). Atrag pin farmec: acest orator te seduce pin elocuență. Atrag, amăgesc, înșel, abuzez de.

seduce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. seduc, 3 sg. seduce, perf. s. 1 sg. sedusei, 1 pl. seduserăm, m.m.c.p. 1 pl. seduseserăm; conj. prez. 1 sg. să seduc, 3 să seducă; imper. 2 sg. afirm. sedu; ger. seducând; part. sedus

seduce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. seduc, 1 pl. seducem, 2 pl. seduceți; imper. 2 sg. sedu, neg. nu seduce; part. sedus

seduce vb. duce

SEDUCE vb. 1. v. încânta. 2. v. tenta. 3. a ademeni, a momi. (O ~ și apoi o părăsește.) 4. a corupe, a perverti. (A ~ o fată.)

SEDUCE vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.) 3. a corupe, a perverti. (A ~ o fată.)

A seduce ≠ a dezgusta, a șoca