SELFINDUCȚIE, selfinducții, s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; autoinducție – Din fr. self-induction.

selfinducție sf [At: CADE / V: (rar) ~iune / S și: self-inducție / Pl: ~ii / E: eg, fr self-induction] (Fiz) Fenomen de producere a unei forțe electromotoare într-un circuit, datorită câmpului magnetic și variației intensității curentului care străbate acel circuit Si: inducție proprie, autoinducție.

SELFINDUCȚIE, selfinducții, s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; autoinducție – Din fr. self-induction.

SELFINDUCȚIE s.f. (Fiz.) Fenomenul de producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită cîmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin circuitul indus; inducție proprie; autoinducție. [Gen. -iei. / < fr., engl. self-induction].

SELFINDUCȚIE s. f. autoinducție. (< engl., fr. self-induction)

selfinducțiune sf vz selfinducție

selfinducție (desp. sel-fin-, -ți-e/self-in-) s. f., art. selfinducția (desp. -ți-a), g.-d. art. selfinducției; pl. selfinducții, art. selfinducțiile (desp. -ți-i-)

!selfinducție (sel-fin-, -ți-e/self-in-) s. f., art. selfinducția, g.-d. art. selfinducției; pl. selfinducții, art. selfinducțiile

selfinducție s. f. (sil. mf. self-) inducție

selfinducție

SELFINDUCȚIE s. v. autoinducție.

SELFINDUCȚIE s. (FIZ.) autoinductanță, autoinducție, (rar) selfinductanță.