21 de definiții pentru semeți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMEȚI, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [Var.: (reg.) sumeți vb. IV] – Din semeț.

SEMEȚI, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [Var.: (reg.) sumeți vb. IV] – Din semeț.

semeți [At: (sec. XVII) CAT. MAN. I, 383 / V: (pop) sum~ (Pzi: sumeț), (înv) săm~, sim~ / Pzi: esc / E: semeț] 1 vr A avea încredere exagerată în calitățile proprii Si: a se crede, a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngâmfa, a se lăuda, a se trufi1, (rar) a se marțafoi2, (îvp) a se mări, a se mândri, (pop) a se încrede, a se păuni (1), (înv) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, a se trufăși, (reg) a se bârzoi, a se făloși, a se marghioli, a se născocorî (1), a se sfătoși, (fam) a se furlandisi, a se înfoia, (arg) a se șucări. 2 vr (Pex) A deveni lipsit de respect, de rușine Si: a se obrăznici (1), (rar) a se întinde, (reg) a se lăina. 3 vr (Asr) A îndrăzni. 4 vt (Înv; îf simeți) A încuraja. 5 vt (Înv) A se baza (2). 6 vr (Îvp) A se răzvrăti.

SEMEȚI, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mîndri, a se lăuda, a-și da importanță; (depreciativ) a se fuduli, a se îngîmfa, a deveni trufaș. D-apoi, mătușă, nici neguțătorii din alte părți nu sînt mai prejos, s-a semețit străinul. SADOVEANU, D. P. 150. Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218. 2. A îndrăzni, a prinde curaj; a căpăta încredere. Cînd turcii de pe margine văzură trecerea sultanului cu atîta oștire asupra Ungariei, începură a se semeți. BĂLCESCU, O. II 171. – Variantă: (regional) sumeți (STANCU, D. 39, C. PETRESCU, C. V. 154, ODOBESCU, S. I 82) vb. IV.

A SE SEMEȚI mă ~esc intranz. A-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se înfumura; a se împăuna. /Din semeț

SUMEȚI vb. IV v. semeți.

sumețì v. a se semeți: Tătarii sumețindu-se în numărul lor BĂLC.

semețésc (Munt) și sumețésc (Mold. Trans). v. tr. (d. semeț, sumeț). Rar azĭ. Fac semeț. V. refl. Mă fac semeț. – Vechĭ și să-, sî-, si- și însumețesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!semeți (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă semețesc, 3 sg. se semețește, imperf. 1 sg. mă semețeam; conj. prez. 1 sg. să mă semețesc, 3 să se semețească; imper. 2 sg. afirm. semețește-te; ger. semețindu-mă

!semeți (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se semețesc, imperf. 3 sg. se semețea; conj. prez. 3 să se semețească

semeți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. semețesc, imperf. 3 sg. semețea; conj. prez. 3 sg. și pl. semețească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEMEȚI vb. v. baza, bizui, conta, cuteza, fundamenta, îmbărbăta, împotrivi, încrede, încumeta, încuraja, îndemna, îndrăzni, însufleți, întemeia, opune, răscula, răzvrăti, revolta, ridica, sprijini, stimula, susține.

semeți vb. v. BAZA. BIZUI. CONTA. CUTEZA. FUNDAMENTA. ÎMBĂRBĂTA. ÎMPOTRIVI. ÎNCREDE. ÎNCUMETA. ÎNCURAJA. ÎNDEMNA. ÎNDRĂZNI. ÎNSUFLEȚI. ÎNTEMEIA. OPUNE. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. SPRIJINI. STIMULA. SUSȚINE.

SEMEȚI vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

semeți (-țesc, -it), vb.1. A încuraja, a îndrăzni. – 2. (Refl.) A se mîndri, a se făli. – 3. (Refl.) A face pe grozavul, a-și lua nasul la purtare. – Var. sămeți, sumeți, sîmeți, și der. Sl. sŭmĕti „a îndrăzni” (Cihac, II, 336; Tiktin; Berneker, II, 47), cf. sb. smeti; probabil contaminat cu formația expresivă, sau cel puțin cu tratamentul expresiv al lui sumuța, asmuța, deoarece ar explica greu fonetismul rom.Der. semeț, adj. (mîndru, arogant); semețește, adv. (cu îngîmfare); semeție, s. f. (mîndrie, fală, trufie, insolență).

Intrare: semeți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • semeți
  • semețire
  • semețit
  • semețitu‑
  • semețind
  • semețindu‑
singular plural
  • semețește
  • semețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • semețesc
(să)
  • semețesc
  • semețeam
  • semeții
  • semețisem
a II-a (tu)
  • semețești
(să)
  • semețești
  • semețeai
  • semețiși
  • semețiseși
a III-a (el, ea)
  • semețește
(să)
  • semețească
  • semețea
  • semeți
  • semețise
plural I (noi)
  • semețim
(să)
  • semețim
  • semețeam
  • semețirăm
  • semețiserăm
  • semețisem
a II-a (voi)
  • semețiți
(să)
  • semețiți
  • semețeați
  • semețirăți
  • semețiserăți
  • semețiseți
a III-a (ei, ele)
  • semețesc
(să)
  • semețească
  • semețeau
  • semeți
  • semețiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sumeți
  • sumețire
  • sumețit
  • sumețitu‑
  • sumețind
  • sumețindu‑
singular plural
  • sumețește
  • sumețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sumețesc
(să)
  • sumețesc
  • sumețeam
  • sumeții
  • sumețisem
a II-a (tu)
  • sumețești
(să)
  • sumețești
  • sumețeai
  • sumețiși
  • sumețiseși
a III-a (el, ea)
  • sumețește
(să)
  • sumețească
  • sumețea
  • sumeți
  • sumețise
plural I (noi)
  • sumețim
(să)
  • sumețim
  • sumețeam
  • sumețirăm
  • sumețiserăm
  • sumețisem
a II-a (voi)
  • sumețiți
(să)
  • sumețiți
  • sumețeați
  • sumețirăți
  • sumețiserăți
  • sumețiseți
a III-a (ei, ele)
  • sumețesc
(să)
  • sumețească
  • sumețeau
  • sumeți
  • sumețiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sămeți
  • sămețire
  • sămețit
  • sămețitu‑
  • sămețind
  • sămețindu‑
singular plural
  • sămețește
  • sămețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sămețesc
(să)
  • sămețesc
  • sămețeam
  • sămeții
  • sămețisem
a II-a (tu)
  • sămețești
(să)
  • sămețești
  • sămețeai
  • sămețiși
  • sămețiseși
a III-a (el, ea)
  • sămețește
(să)
  • sămețească
  • sămețea
  • sămeți
  • sămețise
plural I (noi)
  • sămețim
(să)
  • sămețim
  • sămețeam
  • sămețirăm
  • sămețiserăm
  • sămețisem
a II-a (voi)
  • sămețiți
(să)
  • sămețiți
  • sămețeați
  • sămețirăți
  • sămețiserăți
  • sămețiseți
a III-a (ei, ele)
  • sămețesc
(să)
  • sămețească
  • sămețeau
  • sămeți
  • sămețiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • simeți
  • simețire
  • simețit
  • simețitu‑
  • simețind
  • simețindu‑
singular plural
  • simețește
  • simețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • simețesc
(să)
  • simețesc
  • simețeam
  • simeții
  • simețisem
a II-a (tu)
  • simețești
(să)
  • simețești
  • simețeai
  • simețiși
  • simețiseși
a III-a (el, ea)
  • simețește
(să)
  • simețească
  • simețea
  • simeți
  • simețise
plural I (noi)
  • simețim
(să)
  • simețim
  • simețeam
  • simețirăm
  • simețiserăm
  • simețisem
a II-a (voi)
  • simețiți
(să)
  • simețiți
  • simețeați
  • simețirăți
  • simețiserăți
  • simețiseți
a III-a (ei, ele)
  • simețesc
(să)
  • simețească
  • simețeau
  • simeți
  • simețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semeți, semețescverb

  • 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote D-apoi, mătușă, nici neguțătorii din alte părți nu sînt mai prejos, s-a semețit străinul. SADOVEANU, D. P. 150. DLRLC
    • format_quote Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218. DLRLC
  • 2. A prinde curaj; a căpăta încredere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îndrăzni
    • format_quote Cînd turcii de pe margine văzură trecerea sultanului cu atîta oștire asupra Ungariei, începură a se semeți. BĂLCESCU, O. II 171. DLRLC
etimologie:
  • semeț DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.