SEMNALMENT, semnalmente, s. n. Totalitatea datelor, caracteristicilor exterioare după care o persoană poate fi identificată. – Din fr. signalement (după semnal).

semnalment sn [At: CARAGIALE, O. II, 203 / V: (rar) sign~, (înv) signalim~ / Pl: ~e / E: fr signalement cf semn)] 1 (Mpl) Descrierea fizică a unei persoane, care servește la particularizarea, la caracterizarea acesteia. 2 Trăsătură sau ansamblu de trăsături fizice după care poate fi identificată o persoană Si: (rar) semn (9).

SEMNALMENT, semnalmente, s. n. Totalitatea datelor, caracteristicilor exterioare după care o persoană poate fi identificată. – Din fr. signalement (după semnal).

SEMNALMENT, semnalmente, s. n. (Mai ales la pl.) Totalitatea datelor, caracterelor exterioare după care o persoană poate fi identificată. Cu semnalmentele luate, cu broșurile confiscate, după un interogatoriu scurt și după o morală lungă, prefectul vă dădu drumul. PAS, Z. II 92. Își lămurea el venirea bătrînului, care aducea, după toate semnalmentele, cu cantonierul Petrache. POPA, V. 151. Ochii negri, fața albă, Păr întunecat și mare, Inima un sloi de gheață. Alte semnalmente: n-are. TOPÎRCEANU, B. 58.

SEMNALMENT s.n. (De obicei la pl.) Ansamblul semnelor exterioare și al datelor după care poate fi recunoscut sau identificat cineva. [Cf. fr. signalement].

SEMNALMENT s. n. semn particular al cuiva, după care poate fi indentificat; signalment. (după fr. signalement)

SEMNALMENT ~e n. Semn particular după care poate fi identificată o persoană. /<fr. signalement

semnalment n. descrierea exterioară a unei persoane, ce servă la recunoașterea ei (= fr. signalement).

*semnalmént n.,pl. e (fr. signalement) Semn al feței cuĭva (caracter, particularitate) semnalmentele asasinuluĭ eraŭ: nasu cîrn, buzele groase ș. a. – Maĭ corect ar fi semnalament, că vine de la un verb de conj. I: signaler, a semnala. Cp. cu deranjament. Uniĭ zic signaliment.

signaliment sn vz semnalment

signalment sn vz semnalment

*signalimént V. semnalment.

semnalment s. n., pl. semnalmente

semnalment s. n., pl. semnalmente

semnalment s. n., pl. semnalmente

semnalment

semnalment, -te.

SEMNALMENT s. (înv. și pop.) semn, (înv.) signalment. (I-a dat toate ~ele pentru a-l identifica.)

SEMNALMENT s. (înv. și pop.) semn, (înv.) signalment. (I-a dat toate ~ pentru a-l identifica.)