serai sn [At: (a. 1633) MAG. IST. IV, 318/25 / V: (înv) ~l, sar~ (Pl: saraie) / Pl: ~uri / E: tc seray, saray, fr sérail, ger Serail] 1 Palat¹ al sultanului sau al marilor demnitari turci din Imperiul Otoman. 2 (Pgn) Palat¹. 3 (Prc) Apartament destinat cadânelor într-un palat turcesc Si: harem. 4 (Îvr) Locuință. 5-7 (Reg) Grajd (1-3). 8 Șopron (1).

SERAI, seraiuri, s. n. (Turcism învechit; și în forma sarai) 1. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci, p. ext. orice palat; (prin restricție) apartament destinat cadînelor într-un palat turcesc (v. harem). Prin mîndrele grădini în cer ridică Seraiuri albe cupole de aur. EMINESCU, O. IV 209. O sultană jună se uita pe mare De la o fereastră din al ei serai. BOLINTINEANU, O. 101. Nepoata sultanului, Copilița hanului... Pe sîrb iată că-l zărea Din serai de la zebrea. ALECSANDRI, P. P. 106. O să-mi fac o pereche de case să le întreacă pe ale armașului, saraiuri, bre! nu glumă. FILIMON, C. 172. ♦ Reședință; locuință. Aici se duseră la saraiul guvernatorului militar. Acest sarai era o casă veche, jumătate dărîmată. BOLINTINEANU, O. 267. Am văzut cu mare bucurie peștera sau, mai bine a zice, saraiul lui, mai bine întemeiat decît înainte. DRĂGHICI, R. 116. 2. (Regional) Șură, șopron. Strămurare a descălecat la al nouălea bordei, a dus calul sub un sarai șubred de stuf. SADOVEANU, N. P. 375. ♦ Cămară, hambar. (Poetic) S-au mișcat cu repejune pe drumeagul țarinii; le-a tăiat calea un popîndău ce-și aduna grîne în saraiul său subpămîntean. SADOVEANU, N. P. 46. – Variantă: sarai s. n.

SERAI ~uri n. înv. Palat al sultanului sau al unor mari demnitari turci. /<turc. seray, saray, fr. sérail, germ. Serail

SERAI s.n. (Mold., ȚR) Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci. A: Cei mai iscusiți îi bagă la saraiul împărătesc. URECHE. Palaturile și saraiurile lui cele minunate și de piatră încolțuratâ zidite. CD 1698. 10^v. I-a închis pe tuspatru în serai. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU ; cf. CD 1698, 9^v; AXINTE URICARIUL; PSEUDO-MUSTE; NECULCE: IM 1754, 6^r, 7^r, 9^r, 145^r; CD 1770, 10^v, 11^v; H 1771, 85^v, 87^v. 90^v, 91^r, 93^r, 101^r; H 1778, 5^v, 10^v, 12^r,114^r; H 1779¹, 47^r, 83^r, 147^{v, 153^{v}: H 1779², 78^r, 80^v. B: Îl ținea în saraiurile împărătești ca pre al lui copil. IST. T.R. Luînd pre hamul cu frumoasă țerimonie l-a suit sus în serai. R. POPESCU. Merg la saraiul veziriului. IM 1730, 14^r; cf. IM 1730, 9^v, 12^r, 204^v. Variante: sarai(u) (URECHE; IST. T.R.; CD 1698, 9^v, 10^v; AXINTE URICARIUL; R. POPESCU; PSEUDO-MUSTE; IM 1730, 9^v, 12^r, 14^r, 204^v; NECULCE; IM 1754, 6^r, 7^v, 9^r, 145^r; CD 1770, 11^v; H 1771 85^v, 87^v, 90^v, 91^r, 93^v, 101^r; H 1778, 5^v, 10^v, 12^r, 114^r; H 1779¹, 47^r, 83^r, 147^v; H 1779², 78^r, 80^v), sărai (CD 1770, 10^v; H 1779¹, 153^v). Etimologie: tc. seray, saray.

seráĭ V. saraĭ.

sarai sn vz serai

serail sn vz serai

SARAI(U) s. n. v. serai.

Bosna-Serai n. numit și Seraievo, oraș în Bosnia cu 70.000 loc.

saraiu n. 1. palatul Sultanului: safundă n umbra mărețului saraiu AL.; 2. palatul Domnului: când se trezia Măria sa, el striga prin saraiu... AL.; 3. palat în genere: o pereche de case... saraiuri, nu glumă! FIL. [Turc. SARÁY, palat].

saráĭ și (rar) seráĭ n., pl. urĭ (turc. saraĭ, palat, d. pers. seraĭ, palat; ngr. sarai, alb. bg. sîrb. saráĭ; rus. [d tăt.] saráĭ, șopron. V. sarailie, carvasara. Cp. cu polată). Vechĭ. Palatu sultanuluĭ, al mareluĭ vizir, al unuĭ pașă, al domnilor româneștĭ orĭ al agenților româneștĭ la Constantinopol. Palat în general. Azĭ. Nord. Staul: gunoĭu adunat lîngă seraĭu vitelor (VR. 1923, 4, 24). Bas. (după rus.) Șopron, remiză. V. samalîc.

serai s. n., pl. seraiuri

serai s. n., pl. seraiuri

serai s. n., pl. seraiuri

serai

seraiu, -iuri.

SERAI s. harem.

SERAI s. v. curte, grajd, palat, staul.

serai s. v. CURTE. GRAJD. PALAT. STAUL.

SERAI s. harem. (~ turcesc.)

sarai (saraiuri), s. n. – Palat la turci. – Var. serai. Mr. sărae. Tc. (per.) saray (Eguilaz 493; Șeineanu, II, 314; Lokotsch 1842), cf. ngr. σεράγι, alb., bg., rus. sarai, it. serraglio, fr. sérail (› var.) sp. serrallo (REW 7595b).

SERÁI (SARᾹY) (< tc.) s. n. Palat al sultanului sau al marilor demnitari musumlani; printre cele mai cunoscute s. sunt: Alhambra (Spania), Topkapî (Turcia) și cele din Ᾱgrā și Delhi (India) ș.a.; p. restr. parte a palatului destinată cadânelor.

Sarai v. Visarion Sarai.

SARA (SARAï) (< în ebr. sārâ „prințesă”), (în „Vechiul Testament”), sora vitregă și soția lui Avraam, care la vârsta de 90 de ani (până atunci nu a putut să aibă copii), a născut un fiu, pe care l-a botezat cu numele Isaac. A murit la vârsta de 127 de ani.