serviabil, ~ă a [At: NEGULICI / P: ~vi-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr serviable] Care este totdeauna gata să ajute pe cineva Si: amabil, îndatoritor, săritor.

SERVIABIL, -Ă, serviabili, -e, adj. Care se pune cu plăcere la dispoziția celor din jur pentru a-i servi, care își oferă cu promptitudine serviciile; îndatoritor, săritor, binevoitor. Directorul... mi se păru scandalos de serviabil și de galant. GALACTION, O. I 103. Gică pentru toți era un băiat bun, serviabil. C. PETRESCU, C. V. 102.

SERVIABIL, -Ă adj. Care face cu plăcere servicii altora; îndatoritor, săritor, amabil. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. serviable].

SERVIABIL, -Ă adj. care face cu plăcere servicii altora; îndatoritor, amabil. (< fr. serviable)

SERVIABIL ~ă (~i, ~e) Care își oferă cu plăcere și promptitudine serviciile; gata întotdeauna să-și ofere serviciile. [Sil. -vi-a-] /<fr. serviable

serviabil a. gata de a face servicii, de a îndatora pe cineva.

*serviábil, -ă adj. (fr. serviable). Îndatoritor, amabil, căruĭa-ĭ place să te servească.

serviabil (desp. -vi-a-) adj. m., pl. serviabili; f. serviabilă, pl. serviabile

serviabil (-vi-a-) adj. m., pl. serviabili; f. serviabilă, pl. serviabile

serviabil adj. m. (sil. -vi-a-), pl. serviabili; f. sg. serviabilă, pl. serviabile

SERVIABIL adj. amabil, binevoitor, îndatoritor, (livr.) complezent, (rar) prevenitor, (fam.) săritor. (S-a arătat extrem de ~ cu noi.)

SERVIABIL adj. amabil, binevoitor, îndatoritor, (livr.) complezent, (rar) prevenitor, (fam.) săritor. (S-a arătat extrem de ~ cu noi.)