servil, ~ă a [At: FM (1840), 27²/29 / Pl: ~i, ~e / E: fr servile, lat servilis] 1 (D. oameni) Care are o atitudine de supunere exagerată față de cineva (pentru a obține unele avantaje) Si: plecat², (înv) slugarnic, supus, slugos, (îvr) slugar, slugăratic, slugărelnic (2), slugăresc, (liv) obsecvios. 2 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă supunere exagerată. 3 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care impune servilism (1) Si: slugarnic, (liv) obsecvios. 4 (D. oameni) Care se supune cu fidelitatea unui model. 5 (D. oameni) Lipsit de inițiativă și originalitate. 6 (D. manifestări, acțiuni ale oamenilor) Care acționează (mecanic) în conformitate cu un model. 7 (D. manifestări, acțiuni ale oamenilor) Care este lipsit de inițiativă și de originalitate. 8 (D. traducători) Care respectă în mod formal originalul, neglijând conținutul. 9 (D. traduceri) Care este (prea) fidel formei Si: literal. 10 Care ține de condiția de serv (4). 11-16 Servial (1-6). 17 (Pex; d. animale) Care devin supuse omului.

SERVIL, -Ă, servili, -e, adj. 1. Slugarnic; lingușitor. Desprețul cu care îl tratează intrigantul acela de Marțial, declarîndu-l bun de nimica... mă îndeamnă și mai mult a lua în antipatie pe acest poet servil și demoralizat. ODOBESCU, S. III 31. ♦ (Neobișnuit) Care ține de condiția de șerb, de rob. Iar Gabriel Bathory scuti pe clericii de nația noastră de servitutea corpului și de sarcini servile. IORGA, L. II 55. 2. Care se conformează prea riguros, prea exact, care se supune fără rezerve modelului; lipsit de originalitate. (Adverbial) Realiștii... susțineau ori susțin că arta e inferioară naturei totdeauna și în toate privințele, și de aici concluzia că arta trebuie să imite natura servil, să imite tot ce ne dă natura și așa cum ne dă natura. GHEREA, ST. CR. II 53. ♦ (Despre traducători și traduceri) Care se ține în mod formal de original, căutînd să traducă întocmai cuvintele și neglijînd ideile, fondul.

SERVIL, -Ă adj. 1. Slugarnic; lingușitor; supus. 2. Care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate. ♦ (Despre traduceri) Care se ține în mod formal de original, neglijînd conținutul; literal. [< fr. servile].

SERVIL, -Ă adj. 1. referitor la condiția de sclav. ◊ slugarnic; lingușitor; supus. 2. care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate. ◊ (despre traduceri) care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul; literal. (< fr. servile, lat. servilis)

SERVIL ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă umilință; lipsit de demnitate; slugarnic. 2) Care se conformează riguros unui model; lipsit de originalitate și inițiativă. 3) (despre traduceri) Care reproduce cu fidelitate forma originalului în detrimentul conținutului; lipsit de originalitate artistică. /<fr. servile, lat. servilis

servil a. 1. ce ține de starea servului: condițiune servilă; 2. fig. târîtor, înjositor: lingușire servilă; 3. care ține prea mult la imitațiunea unui model sau la litera unui text original: traducere servilă.

*servíl, -ă adj. (lat. servilis). De rob saŭ de șerb: condițiune servilă. Fig. Slugarnic, tîrîtor, lingușitor ordinar, josnic: om, caracter servil. Care se tine prea aproape de original: imitațiune servilă. Adv. În mod servil.

servil (livr.) adj. m., pl. servili; f. servilă, pl. servile

servil (livr.) adj. m., pl. servili; f. servilă, pl. servile

servil adj. m., pl. servili; f. sg. servilă, pl. servile

SERVIL adj., adv. 1. adj. plecat, slugarnic, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în fața șefilor.) 2. adj. slugarnic, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. slugarnic, (înv.) slugărește. (Se poartă ~.) 4. adj. lingușitor. (Om ~.)

SERVIL adj. v. literal, textual.

servil adj. v. LITERAL. TEXTUAL.

SERVIL adj., adv. 1. adj. plecat, slugarnic, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în fața șefilor.) 2. adj. slugarnic, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. slugarnic, (înv.) slugărește. (Se poartă ~.) 4. adj. lingușitor. (Om ~.)