15 definiții pentru sfădi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFĂDÍ, sfădesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. (Pop.) A (se) certa; a (se) dojeni, a (se) mustra. ♦ Refl. recipr. A se hărțui, a se tachina. ♦ Intranz. Fig. A face zgomot, zarvă, agitație. 2. Tranz. (Înv.) A înfrunta; a probozi. – Din sl. sŭvaditi.

SFĂDÍ, sfădesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. (Pop.) A (se) certa; a (se) dojeni, a (se) mustra. ♦ Refl. recipr. A se hărțui, a se tachina. ♦ Intranz. Fig. A face zgomot, zarvă, agitație. 2. Tranz. (Înv.) A înfrunta; a probozi. – Din sl. sŭvaditi.

sfădi [At: COD. VOR2 64r/7 / V: (îrg) svă~, (reg) sfâdi / Pzi: ~desc și (reg) sfăd / E: sfadă] 1 vrr (Pop) A se certa (2). 2 vrc (Pop; pex) A se bate (126). 3 vi (Reg) A cotcodăci (3). 4-5 vt (Îvr) A-și disputa (1-2). 6 vrr (Îvr) A se întrece. 7 vt (Pop) A mustra1.

SFĂDÍ, sfădesc, vb. IV. 1. Refl. (Adesea reciproc) A se certa. Strigînd se înflăcăra și se înfuria, ca și cînd s-ar fi sfădit cu dușmani nevăzuți. REBREANU, R. II 233. Ileana nu s-a putut răbda să nu se sfădească, acuma întîia oară, cu Marta. SLAVICI, N. I 52. Unii strigă marfa ce au de vîndut, alții se sfădesc pentru preț. ALECSANDRI, O. P. 285. ◊ (Glumeț) Cearta fără păruială, ca nunta fără lăutari. Dar noi nu ne certăm, ci numai ne sfădim. ISPIRESCU, L. 215. ◊ Fig. Ici-colo, în covălii... se sfădeau ciocanele. SADOVEANU, O. I 507. Găluștele, cu clocot, în ulcele se sfădesc. BELDICEANU, P. 53. Teiul, bradul se sfădea. Teiul către brad grăia... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 508. 2. Tranz. A mustra, a dojeni, a certa. C-așa-i dacă are Fira fată mare; Mi-o tot sfădește, Căci fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel. COȘBUC, P. II 142. Făcea prostii, apoi mai era și băutor... Nu era nici o mirare dacă muierea-l cam sfădea. RETEGANUL, P. I 1. Ș-auzii pe maică-ta Cum pe tine te sfădea. HODOȘ, P. P. 137. 3. Refl. reciproc. (Neobișnuit) A se lua la întrecere; a rivaliza. Acest frumos oraș ce au luat numele de Parisul cel nou poate să se sfădească cu toate orașele ce pînă acum am numit. GOLESCU, Î. 123.

A SFĂDÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A face să se sfădească; a certa. /Din sfadă

A SE SFĂDÍ mă ~ésc intranz. 1) A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se certa; a se gâlcevi. 2) A rupe relațiile de prietenie; a se certa. /Din sfadă

sfădì v. a (se) certa: decât să-ți dau și să ne sfădim PANN.

sfădésc (mă) v. refl. (d. sfadă orĭ vsl. sŭvaditi sen. V. vădesc). Est. Rar. Vest. Mă cert, discut violent. Rup relațiunile după o discuțiune violentă. – La Ret și ca v. tr. după „a certa, a mustra”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfădi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfădesc, 3 sg. sfădește, imperf. 1 sfădeam; conj. prez. 1 sg. să sfădesc, 3 să sfădească

sfădi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfădesc, imperf. 3 sg. sfădea; conj. prez. 3 să sfădească

sfădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfădésc, imperf. 3 sg. sfădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfădeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFĂDÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, încăiera, învrăjbi, moraliza, mustra, supăra.

sfădi vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. ÎNCĂIERA. ÎNVRĂJBI. MORALIZA. MUSTRA. SUPĂRA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sfădí, sfădesc, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) certa, a (se) dojeni, a (se) mustra: „Mândru meu nu mă sfădé, / Numai din gură grăié” (Bilțiu, 2006: 76). – Din sl. sǔvaditi (Scriban, DER, DEX); din sfadă (MDA).

Intrare: sfădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfădi
  • sfădire
  • sfădit
  • sfăditu‑
  • sfădind
  • sfădindu‑
singular plural
  • sfădește
  • sfădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfădesc
(să)
  • sfădesc
  • sfădeam
  • sfădii
  • sfădisem
a II-a (tu)
  • sfădești
(să)
  • sfădești
  • sfădeai
  • sfădiși
  • sfădiseși
a III-a (el, ea)
  • sfădește
(să)
  • sfădească
  • sfădea
  • sfădi
  • sfădise
plural I (noi)
  • sfădim
(să)
  • sfădim
  • sfădeam
  • sfădirăm
  • sfădiserăm
  • sfădisem
a II-a (voi)
  • sfădiți
(să)
  • sfădiți
  • sfădeați
  • sfădirăți
  • sfădiserăți
  • sfădiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfădesc
(să)
  • sfădească
  • sfădeau
  • sfădi
  • sfădiseră
sfâdi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfădi, sfădescverb

  • 1. reflexiv reciproc tranzitiv popular A (se) certa; a (se) dojeni, a (se) mustra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Strigînd se înflăcăra și se înfuria, ca și cînd s-ar fi sfădit cu dușmani nevăzuți. REBREANU, R. II 233. DLRLC
    • format_quote Ileana nu s-a putut răbda să nu se sfădească, acuma întîia oară, cu Marta. SLAVICI, N. I 52. DLRLC
    • format_quote Unii strigă marfa ce au de vîndut, alții se sfădesc pentru preț. ALECSANDRI, O. P. 285. DLRLC
    • format_quote glumeț Cearta fără păruială, ca nunta fără lăutari. Dar noi nu ne certăm, ci numai ne sfădim. ISPIRESCU, L. 215. DLRLC
    • format_quote figurat Ici-colo, în covălii... se sfădeau ciocanele. SADOVEANU, O. I 507. DLRLC
    • format_quote figurat Găluștele, cu clocot, în ulcele se sfădesc. BELDICEANU, P. 53. DLRLC
    • format_quote figurat Teiul, bradul se sfădea. Teiul către brad grăia... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 508. DLRLC
    • format_quote C-așa-i dacă are Fira fată mare; Mi-o tot sfădește, Căci fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel. COȘBUC, P. II 142. DLRLC
    • format_quote Făcea prostii, apoi mai era și băutor... Nu era nici o mirare dacă muierea-l cam sfădea. RETEGANUL, P. I 1. DLRLC
    • format_quote Ș-auzii pe maică-ta Cum pe tine te sfădea. HODOȘ, P. P. 137. DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit Probozi, înfrunta. DEX '09 DEX '98
  • 3. reflexiv reciproc neobișnuit A se lua la întrecere. DLRLC
    sinonime: rivaliza
    • format_quote Acest frumos oraș ce au luat numele de Parisul cel nou poate să se sfădească cu toate orașele ce pînă acum am numit. GOLESCU, Î. 123. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.