21 de definiții pentru sfară / șfară (fum)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFA s. f. (Pop.) Miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. ◊ Expr. A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste. [Var.: șfa s. f.] – Din sl. skvara.

sfa1 sf [At: MOXA, 354/29 / V: (reg) șf~ / Pl: ~re, (înv) sfări / E: slv сквара] 1 Miros greu (cu fum înecăcios) rezultat din arderea grăsimilor, a cărnii, a (mucurilor) lumânărilor de seu etc. 2 Fum înecăcios Si: mârlăiță. 3 (Rar; îe) A da ~ în țară (Rar) A semnaliza un pericol sau a vesti ceva prin aprindere de focuri în anumite locuri. 4 (Pop; rar; îe) A da ~ în țară (sau în sat, în mahala etc.) A anunța (1). 5 (Înv) Jertfă adusă divinităților păgâne (prin sacrificiu și ardere pe altar). 6 (Înv) Jertfă umană.

SFA s. f. Miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. ◊ Expr. A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste. [Var.: șfa s. f.] – Din sl. skvara.

SFA2 s. f. Fum înecăcios și miros greu rezultat din arderea grăsimilor; p. ext. fum, coloană de fum. (Atestat în forma șfară) Aprindeau pe corhane mai multe focuri decît aveau stîni; și răzășii, din depărtarea la care se aflau, numărau șfară de fum după șfară de fum. SADOVEANU, N. P. 191. ◊ Expr. A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspîndi o veste. Sfară se dete în țară de această fericită întîmplare. ISPIRESCU, L. 141. Variantă: șfa s. f.

SFA f. Fum cu miros specific provenit din arderea grăsimilor sau a cărnii. ◊ A da ~ în țară a da de știre; a vesti. /<sl. skvara

SFARĂ s.f. (Mold.) Dîră de fum. Să umplură toate cetăți și orașe de răgetele dobitoacelor . . . și de fumul jărtvelor și era pretutinderea mare greutate și văzduhul să-mplu de sfară. DOSOFTEI, VS. Dobitoace giunghia și aprindea pre jărtăvnic și să înălța sfara dreptu la ceriu și primiia Dumnedzău jărtva lui Avel. NCL. I, 12; cf, DOSOFTEI, MOL. Etimologie: sl. skvara.

sfară f. 1. fum, fumul dela lumânări de pe altar: se înalță sfară drept la cer; 2. fig. veste, svon: împăratul dase sfară în țară ISP. [Slav. SKVARA, fum, miros de bucătărie].

1) sfáră f., pl. sfărĭ (vsl. skvara, a.î.). Vechĭ. Miros de grăsime, de carne arsă, de lumînărĭ de seŭ ș.a. Jertfă oferită zeilor păgîneștĭ. Fig. Veste, zvon, numai în loc. a da sfară’n țară, a divulga, a anunța pretutindenĭ, a da alarma (une-orĭ confundat cu sfoară, ca la Pan). – În nord (azĭ) șfară, pl. șferĭ, de unde și șfărărie (Btș.), fum din topirea grăsimiĭ. V. telegraf.

ȘFA1 s. f. v. sfară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfa (fum) (pop.) s. f., g.-d. art. sfarei; pl. sfare

!sfa (fum) (pop.) s. f., g.-d. art. sfarei; pl. sfare

+șfa (fumegare) (pop.) s. f. (în: a da ~ în țară)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sfa s. f.1. Fum, fum înecăcios. – 2. Miros greu, miros de carne sau de grăsime încinsă. – 3. (Înv.) Sacrificiu. – 4. Anunț, știre. – Var. Mold. șfară. Sl. skvara (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 337). Sensul 4, azi aproape exclusiv sfoară, în expresia „a da sf(o)ară’n țară” „a face cunoscut”, fără îndoială din sensul înv. de a comunica știrile importante prin focuri de strajă. – Der. sfarog, s. n. (obiect ars sau uscat), cu suf. -og (după Candrea, din rus. svarok; după Scriban, din sl. tvarogŭ „brînză”); sfarogi (var. sfărogi, sfîrlogi), vb. (a se face sfavog, a se scoroji), negreșit în relație expresivă cu (s)corogi; sfîrloagă, s. f. (încălțăminte uzată); sfarnic, s. n. (înv., altar pentru jertfă). – Din rom. provine țig. suvara „veste” (Graur, BL, III, 186). Cf. scradă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sfară, s.f. – 1. Fum înecăcios. 2. Miros de carne sau de grăsime încinsă (Lenghel, 1979). – Din sl. skvara „fum, miros de bucătărie” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX). Cuv. rom. > țig. suvara „veste” (Graur, cf. DER; MDA).

sfară, s.f. – 1. Fum înecăcios. 2. Miros de carne sau de grăsime încinsă (Lenghel 1979). – Din sl. skvara (Miklosich, Cihac cf. DER).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da sfară / sfoară-n țară expr. a lansa un zvon, a da de știre.

Intrare: sfară / șfară (fum)
sfară1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfa
  • sfara
plural
  • sfare
  • sfarele
genitiv-dativ singular
  • sfare
  • sfarei
plural
  • sfare
  • sfarelor
vocativ singular
plural
șfară2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șfa
  • șfara
plural
  • șfare
  • șfarele
genitiv-dativ singular
  • șfare
  • șfarei
plural
  • șfare
  • șfarelor
vocativ singular
plural
sfară2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfa
  • sfara
plural
  • sfări
  • sfările
genitiv-dativ singular
  • sfări
  • sfării
plural
  • sfări
  • sfărilor
vocativ singular
plural
șfară1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șfa
  • șfara
plural
  • șferi
  • șferile
genitiv-dativ singular
  • șferi
  • șferii
plural
  • șferi
  • șferilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfa, sfare / șfa, șfaresubstantiv feminin

  • 1. Miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Aprindeau pe corhane mai multe focuri decît aveau stîni; și răzășii, din depărtarea la care se aflau, numărau șfară de fum după șfară de fum. SADOVEANU, N. P. 191. DLRLC
    • chat_bubble A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Sfară se dete în țară de această fericită întîmplare. ISPIRESCU, L. 141. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.