29 de definiții pentru sfii

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFII, sfiesc, vb. IV. Refl. A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de... – Din sl. svĕniti sen.

SFII, sfiesc, vb. IV. Refl. A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de... – Din sl. svĕniti sen.

sfii vr [At: PSALT. HUR. 59V/6 / V: (îrg) sfei, sii, sâi, (înv) svii, (reg) shii, fii, hii / Pzi: ~iesc / E: vsl свѣнити сѧ] 1 (Asr; d. oameni) A se teme2 (1). 2 (Udp „de” care indică ființe sau manifestări ale lor) A se reține de la ceva. 3 (Înv; îe) A-și ~ cuvântul A se teme să spună în mod deschis ceea ce gândește. 4 (D. oameni) A avea un sentiment de reținere (din cauza absenței îndrăznelii, a încrederii în sine, a îngâmfării, sau de teamă etc.) față de cineva sau de ceva (mai ales față de o persoană care se impune prin vârstă, prin prestigiu, prin funcții etc.) Si: a se jena, a se rușina, (îrg) a se stânjeni (5), (înv) a se stidi, (îvr) a se scandalisi, (reg) a se teși. 5 (Înv; îe) A-și ~ inima A se simți rușinat. 6 (Asr) A se îndoi. 7 (Îvr) A se abate2 (1). 8 (Îrg) A se feri (19). 9 (Mol; d. cai; îf sâi) A se speria. 10 (Îrg) A se zgârci. 11 (Pex) A-și târî picioarele din cauza durerii. 12 (Reg; îf shii) A se dezgusta (de un anumit fel de mâncare).

SFII, sfiesc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine rezervată sau șovăielnică, impusă de timiditate, de nesiguranță, de teamă sau de rușine; a fi lipsit de îndrăzneală, a se jena să... Trage cu urechea și Alexandru Glanetașu... sfiindu-se totuși să se vîre între bogătași. REBREANU, I. 14. [Cei trei frați] s-au sfiit să meargă mai departe. SBIERA, P. 5. [Boierii] sfiindu-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa, cerură voie [lui Lăpușneanu] să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd persoana care impune rezerva) Oamenii se cam sfiau de Filoftei Romanov. DUMITRIU, P. F. 3. Veneam de la țară. Mă sfiam de toată lumea, de colegii cutezători și guralivi. GALACTION, O. I 14. Mă rătăcisem căscînd gura în toate părțile... și ascultînd la miile de păsărele ce cîntau pe rămurele și fără a se sfii de mine. ISPIRESCU, L. 244. ♦ Tranz. fact. (Astăzi numai popular) A intimida, a înfricoșa. Gîra-mîra nu-l sfiește. PANN, la TDRG. (În forma sii) Ce-l tremură, ce-l siește? I. CR. III 144. – Variante: (astăzi numai popular) i (DRĂGHICI, R. 239, ȘEZ. VII 142), sii vb. IV.

A SE SFII mă ~esc intranz. A fi cuprins de rușine; a se rușina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. /<sl. svĕniti sen

A SFII ~esc tranz. A face să se sfiască; a rușina; a jena. /<sl. svĕniti sen

sfiì v. 1. a se teme: s’a sfiit să meargă în pădure; 2. a fi sfios: nu te sfii să vorbești. [Vechiu-rom. sfiì = slav. SŬVITI SĒ, a se strânge la sine].

i v vz sfii

sfei v vz sfii

shii v vz sfii

sii v vz sfii

svii v vz sfii

SII vb. IV v. sfii.

I vb. IV. v. sfii.

I vb. IV v. sfii.

siì v. Mold. a se sfii: de ce vă siiți de noi? AL. [V. sfiì].

sfiésc (mă) v. refl. (vsl. sŭviti și svĭenitĭ sen, a te abține1; bg. svĭenĭy se, îs timid, mă sfiesc). Mă cam tem, daŭ semne de frică: acest cal se sfieșie de automobil. Simt respect orĭ frică: copiiĭ se sfiesc de părințĭ, s’a sfiit să vorbească. – În est și sfĭesc. Vechĭ siesc (ca la Dos. V. S. 24 Fb.).[1]

  1. 1. În original greșit: a te obține (după îndreptările făcute de autor la sfârșitul dicționarului). — LauraGellner

siésc V. sfiesc.

sîĭésc, V. sfiesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfii (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sfiesc, 3 sg. se sfiește (desp. sfi-eș-), imperf. 1 sg. mă sfiam (desp. sfi-am), perf. s. 1 sg. mă sfiii; conj. prez. 1 sg. să mă sfiesc, 3 să se sfiască; imper. 2 sg. afirm. sfiește-te, ger. sfiindu-mă (desp. sfi-in-)

!sfii (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfiește, imperf. 3 sg. se sfia; conj. prez. 3 să se sfiască; ger. sfiindu-se

sfii vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfiesc, imperf. 3 sg. sfia; conj. prez. 3 sg. și pl. sfiască; ger. sfiind

sfiesc, sfiască 3 conj., sfiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFII vb. a se jena, a se rușina, (înv. și reg.) a se stânjeni, (înv.) a se scăndăli, a se stidi, (reg. fig.) a se teși. (Hai, nu te ~, spune!)

SFII vb. a se jena, a se rușina, (înv. și reg.) a se stînjeni, (înv.) a se scăndăli, a se stidi, (reg. fig.) a se teși. (Hai, nu te ~, spune!)

I vb. v. speria.

i vb. v. SPERIA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sfii (-iesc, -it), vb. refl.1. A fi jenat, a se intimida, a se teme. – 2. A se rușina, a se zăpăci. – Var. Mold. sîi, sii și der. Sl. svĕniti sę, svĕnją sę (Tiktin; Candrea), cf. bg. svenjă se.Der. sfială, s. f. (timiditate, teamă, rușine); sfiicios (var. sfielnic, sfieț), adj. (timid, retras, rușinos); sfiiciune, s. f. (timiditate); sființă, s. f. (înv., timiditate); sfiicios, adj. (timid).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sii, siesc, vb. IV refl. (reg.) a se sfii.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SÂI, râu, afl. stg. al Dunării în amonte de Turnu Măgurele; 81 km. Izv. din C. Boian și curge paralel și în apropiere de cursul inferior al Oltului. Este un vechi curs, părăsit, al Oltului, fapt pentru care mai este denumit, sugestiv, Oltu Mic.

Intrare: sfii
verb (V409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfii
  • sfiire
  • sfiit
  • sfiitu‑
  • sfiind
  • sfiindu‑
singular plural
  • sfiește
  • sfiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfiesc
(să)
  • sfiesc
  • sfiam
  • sfiii
  • sfiisem
a II-a (tu)
  • sfiești
(să)
  • sfiești
  • sfiai
  • sfiiși
  • sfiiseși
a III-a (el, ea)
  • sfiește
(să)
  • sfiască
  • sfia
  • sfii
  • sfiise
plural I (noi)
  • sfiim
(să)
  • sfiim
  • sfiam
  • sfiirăm
  • sfiiserăm
  • sfiisem
a II-a (voi)
  • sfiiți
(să)
  • sfiiți
  • sfiați
  • sfiirăți
  • sfiiserăți
  • sfiiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfiesc
(să)
  • sfiască
  • sfiau
  • sfii
  • sfiiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • sâiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sâiesc
(să)
  • sâiesc
  • sâiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • sâiești
(să)
  • sâiești
  • sâiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • sâiește
(să)
  • sâiască
  • sâia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • sâiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • sâiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • sâiesc
(să)
  • sâiască
  • sâiau
  • i
  • iseră
verb (V409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sii
  • siire
  • siit
  • siitu‑
  • siind
  • siindu‑
singular plural
  • siește
  • siiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • siesc
(să)
  • siesc
  • siam
  • siii
  • siisem
a II-a (tu)
  • siești
(să)
  • siești
  • siai
  • siiși
  • siiseși
a III-a (el, ea)
  • siește
(să)
  • siască
  • sia
  • sii
  • siise
plural I (noi)
  • siim
(să)
  • siim
  • siam
  • siirăm
  • siiserăm
  • siisem
a II-a (voi)
  • siiți
(să)
  • siiți
  • siați
  • siirăți
  • siiserăți
  • siiseți
a III-a (ei, ele)
  • siesc
(să)
  • siască
  • siau
  • sii
  • siiseră
svii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
shii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfii, sfiescverb

  • 1. A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trage cu urechea și Alexandru Glanetașu... sfiindu-se totuși să se vîre între bogătași. REBREANU, I. 14. DLRLC
    • format_quote [Cei trei frați] s-au sfiit să meargă mai departe. SBIERA, P. 5. DLRLC
    • format_quote [Boierii] sfiindu-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa, cerură voie [lui Lăpușneanu] să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142. DLRLC
    • format_quote Oamenii se cam sfiau de Filoftei Romanov. DUMITRIU, P. F. 3. DLRLC
    • format_quote Veneam de la țară. Mă sfiam de toată lumea, de colegii cutezători și guralivi. GALACTION, O. I 14. DLRLC
    • format_quote Mă rătăcisem căscînd gura în toate părțile... și ascultînd la miile de păsărele ce cîntau pe rămurele și fără a se sfii de mine. ISPIRESCU, L. 244. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.