11 definiții pentru sfiiciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFIICIUNE, sfiiciuni, s. f. (Rar) 1. Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios. 2. Atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -ciune.

sfiiciune sf [At: EMINESCU, O. I, 80 / P: sfi-i~ / Pl: (rar) ~ni / E: sfii + -iciune] 1-2 (Înv) Sfială (1-2). 3 (Înv; îla) Cu ~ În mod temător. 4 (Rar) Persoană sfioasă.

SFIICIUNE, sfiiciuni, s. f. Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios; atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală; sfială. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -ciune.

SFIICIUNE, sfiiciuni, s. f. Atitudine sfioasă; sfială. Cu oarecare sfiiciune, Gheorghe Dima a încercat să intre în vorbă cu un unchieș negricios. GALAN, Z. R. 31. [Coșbuc] zugrăvește iubirea... altora. Și aceasta nu din cauza sfiiciuniipoetul numai sfios nu e. GHEREA, ST. CR. III 120. Atunci de sfiiciune mi-iese sîngele-n obraz. EMINESCU, O. I 80. ♦ (Rar) Persoană sfioasă. Jupînița Marușca a lui Hudici e un fel de sfiiciune bălaie. SADOVEANU, F. J. 302.

sfiiciune f. sfială: de sfiiciune ’mi iese sângele ’n obraz EM.

sfiicĭúne f. (d. sfiicios). Sfială.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfiiciune (rar) (desp. sfi-i-) s. f., g.-d. art. sfiiciunii; (manifestări) pl. sfiiciuni

sfiiciune (rar) (sfi-i-) s. f., g.-d. art. sfiiciunii; (manifestări) pl. sfiiciuni

sfiiciune s. f. (sil. sfi-i-), g.-d. art. sfiiciunii; (manifestări) pl. sfiiciuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFIICIUNE s. 1. v. jenă. 2. v. rușine.

SFIICIUNE s. 1. jenă, rușine, sfială, stinghereală, stînjeneală, stînjenire, (pop.) rușinare, (înv. și reg.) rușință, (înv.) stideală, stidință, stidire. (Un sentiment de ~.) 2. rușine, sfială, timiditate, (rar) sfiire, sfioșenie, (înv.) sființă. (~ unui copil.)

Intrare: sfiiciune
sfiiciune substantiv feminin
  • silabație: sfi-i- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfiiciune
  • sfiiciunea
plural
  • sfiiciuni
  • sfiiciunile
genitiv-dativ singular
  • sfiiciuni
  • sfiiciunii
plural
  • sfiiciuni
  • sfiiciunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfiiciune, sfiiciunisubstantiv feminin

rar
  • 1. Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios. DEX '09
  • 2. Atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cu oarecare sfiiciune, Gheorghe Dima a încercat să intre în vorbă cu un unchieș negricios. GALAN, Z. R. 31. DLRLC
    • format_quote [Coșbuc] zugrăvește iubirea... altora. Și aceasta nu din cauza sfiiciunii – poetul numai sfios nu e. GHEREA, ST. CR. III 120. DLRLC
    • format_quote Atunci de sfiiciune mi-iese sîngele-n obraz. EMINESCU, O. I 80. DLRLC
    • 2.1. Persoană sfioasă. DLRLC
      • format_quote Jupînița Marușca a lui Hudici e un fel de sfiiciune bălaie. SADOVEANU, F. J. 302. DLRLC
etimologie:
  • Sfii + sufix -ciune. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.