15 definiții pentru sfârșeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂRȘEALĂ, sfârșeli, s. f. Stare, senzație de slăbiciune, de leșin. – Sfârși + suf. -eală.

SFÂRȘEALĂ, sfârșeli, s. f. Stare, senzație de slăbiciune, de leșin. – Sfârși + suf. -eală.

sfârșea sf [At: POLIZU / V: (reg) fârșea / Pl: (rar) ~eli / E: sfârși + -eală] 1 Senzație de slăbiciune Si: (înv) sfârșitură (1), (reg) sfârșenie (8), (îvr) sfârșiciune (1). 2 Stare de leșin Si: (liv) lipotimie, (înv) sfârșitură (2), (reg) sfârșenie (9), (îvr) sfârșiciune (2). 3 Stare de oboseală accentuată, de slăbire a rezistenței generale a organismului Si: (înv) sfârșitură (3), (reg) sfârșenie (10), (îvr) sfârșiciune (3). 4 (Rar) Lipsă de voiciune în mișcări Si: încetineală. 5 (Rar) Dezgust.

sfârșeală f. 1. sfârșit; 2. leșin, slăbiciune: îi vine o sfârșeală.

fârșea sf vz sfârșeală

SFÎRȘEALĂ, sfîrșeli, s. f. Sleire (de puteri), slăbiciune (mare), leșin. O sfîrșeală îi cuprinse inima. CAMILAR, N. I 97. Răsuflăm încet, dar nu putem vorbi de sfîrșeală. CAMIL PETRESCU, U. N. 364. Nu mă doare... Mă ia cu sfîrșeală de la lingurea. DELAVRANCEA, O. II 207. O trecea un fel de sfîrșeală cînd se gîndea că iară vor primi bani în fieștecare lună. SLAVICI, N. I 303.

sfîrșeálă f., pl. elĭ (d. a se sfîrși). Mare slăbicĭune, sleirea puterilor, leșin: a-tĭ veni sfîrșeală. – Vechĭ și pop. fîrș-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfârșea s. f., g.-d. art. sfârșelii; pl. sfârșeli

sfârșea s. f., g.-d. art. sfârșelii; pl. sfârșeli

sfârșea s. f., g.-d. art. sfârșelii; pl. sfârșeli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFÂRȘEA s. 1. v. extenuare. 2. moleșeală, slăbiciune, (reg.) zălezitură. (E nedormit și simte o ~ greu de învins.) 3. (reg.) leșială, leșie, leșuială. (Un cardiac care are o senzație de ~.) 4. leșin. (Simte o ~ din cauza foamei.) 5. lihneală. (~ unui om înfometat.)

SFÎRȘEA s. 1. epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~ a unui om muncit.) 2. moleșeală, slăbiciune, (reg.) zălezitură. (E nedormit și simte o ~ greu de învins.) 3. (reg.) leșială, leșie, leșuială. (Un cardiac care are o senzație de ~.) 4. leșin. (Simte o ~ din cauza foamei.) 5. lihneală. (~ unui om înfometat.)

Intrare: sfârșeală
sfârșeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârșea
  • sfârșeala
plural
  • sfârșeli
  • sfârșelile
genitiv-dativ singular
  • sfârșeli
  • sfârșelii
plural
  • sfârșeli
  • sfârșelilor
vocativ singular
plural
fârșeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fârșeală
  • fârșeala
plural
  • fârșeli
  • fârșelile
genitiv-dativ singular
  • fârșeli
  • fârșelii
plural
  • fârșeli
  • fârșelilor
vocativ singular
plural
furșală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fârșală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfârșea, sfârșelisubstantiv feminin

  • 1. Stare, senzație de slăbiciune, de leșin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O sfîrșeală îi cuprinse inima. CAMILAR, N. I 97. DLRLC
    • format_quote Răsuflăm încet, dar nu putem vorbi de sfîrșeală. CAMIL PETRESCU, U. N. 364. DLRLC
    • format_quote Nu mă doare... Mă ia cu sfîrșeală de la lingurea. DELAVRANCEA, O. II 207. DLRLC
    • format_quote O trecea un fel de sfîrșeală cînd se gîndea că iară vor primi bani în fieștecare lună. SLAVICI, N. I 303. DLRLC
etimologie:
  • Sfârși + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.