opțiuni
  • info

12 definiții pentru sfănțui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFĂNȚUI, sfănțuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mitui. 2. A lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înșela pe cineva. – Sfanț + suf. -ui.

SFĂNȚUI, sfănțuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mitui. 2. A lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înșela pe cineva. – Sfanț + suf. -ui.

sfănțui vt [At: LM / Pzi: ~esc / E: sfanț + -ui] (Pop; c. i. oameni) 1 A mitui. 2 (Pex) A stoarce (de bani, de bunuri etc.). 3 (Pex) A escroca. 4 (Fam) A fura (1).

SFĂNȚUI, sfănțuiesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) 1. A da cuiva bani (de obicei unui funcționar) pentru un serviciu nepermis de lege; a mitui, a corupe (prin bacșiș). 2. A stoarce bani de la cineva pentru servicii nepermise de lege; a-i lua cuiva banii pe nedrept; a înșela pe cineva cu dibăcie.

sfănțuì v. fam. a mitui pe cineva. [Lit. a-i da parale, sfanți].

sfănțuĭésc v. tr. (d. sfanț, o monetă care se dădea des ca bacșiș). Fam. Mituĭesc, frăncuĭesc, corup pin bacșiș. Scutur de sfanțĭ, fac să-mĭ dea anĭ p. serviciĭ. V. mită.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfănțui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfănțuiesc, 3 sg. sfănțuiește, imperf. 1 sfănțuiam; conj. prez. 1 sg. să sfănțuiesc, 3 să sfănțuiască

sfănțui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfănțuiesc, imperf. 3 sg. sfănțuia; conj. prez. 3 să sfănțuiască

sfănțui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfănțuiesc imperf. 3 sg. sfănțuia; conj. prez. 3 sg. și pl. sfănțuiască

sfănțuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFĂNȚUI vb. v. mitui, șperțui.

sfănțui vb. v. MITUI. ȘPERȚUI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sfănțui, sfănțuiesc v. t. 1. a mitui 2. a lua mită 3. a înșela (pe cineva)

Intrare: sfănțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfănțui
  • sfănțuire
  • sfănțuit
  • sfănțuitu‑
  • sfănțuind
  • sfănțuindu‑
 singular plural
  • sfănțuiește
  • sfănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfănțuiesc
 (să)
  • sfănțuiesc
  • sfănțuiam
  • sfănțuii
  • sfănțuisem
a II-a (tu)
  • sfănțuiești
 (să)
  • sfănțuiești
  • sfănțuiai
  • sfănțuiși
  • sfănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • sfănțuiește
 (să)
  • sfănțuiască
  • sfănțuia
  • sfănțui
  • sfănțuise
plural I (noi)
  • sfănțuim
 (să)
  • sfănțuim
  • sfănțuiam
  • sfănțuirăm
  • sfănțuiserăm
  • sfănțuisem
a II-a (voi)
  • sfănțuiți
 (să)
  • sfănțuiți
  • sfănțuiați
  • sfănțuirăți
  • sfănțuiserăți
  • sfănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfănțuiesc
 (să)
  • sfănțuiască
  • sfănțuiau
  • sfănțuiră
  • sfănțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfănțui, sfănțuiescverb

familiar
  • 1. Corupe, mitui, șperțui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: corupe mitui șperțui
  • 2. A lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înșela pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înșela
etimologie:
  • Sfanț + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.