sfărâmare sf [At: CORESI, EV. 239 / V: (îrg) ~rma~, (înv) ~mire, ~rămare / Pl: ~mări / E: sfărâma] 1 Prefacere (violentă) a unui obiect în bucăți, în părți (foarte) mici, distrugându-se, dărâmându-se, împrăștiindu-se etc. Si: sfărâmat¹ (1), fărâmițare, zdrobire, (pop) fărâmare, zdrobeală, zdrumicare, zdrobire. 2 Distrugere, dărâmare, împrăștiere etc. a unui obiect prin prefacere (violentă) în bucăți, în părți (foarte) mici Si: sfărâmat¹ (2), fărâmițare, zdrobire, (pop) fărâmare, zdrobeală, zdrumicare, zdrobire. 3 (Îvr; ccr; îf sfărmare) Sfărâmătură (1). 4 (Îvr; îf sfărâmare) Naufragiu (1). 5 (Fig) Depunere de mari eforturi pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop Si: agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, frământare, frământat¹, osteneală, silire, străduială, străduință, străduire, trudă, trudire, trudnicie, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) chinuială, sfărâmat¹ (5), (pop) canoneală, canonire, sfărâmare, sârguință, (înv) învăluire, năslire, nevoie, nevoință, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, sârguială, strădănuire, volnicie, (reg) verpelire, (îvr) zdrobire. 6 (Fig) Încetare (prin violență) a existenței, a producerii sau a manifestării unei senzații, unei stări, unui sentiment, unei însușiri, unei relații etc. Si: desființare, destrămare, distrugere, împrăștiere, prăpădire, risipire, spulberare, (rar) sfărâmat¹ (6), (înv) sfărmăt, (pop) fărâmare, isprăvire, zdrumicare, (înv) sodomire, stropșire, zdruncinare, (îvr) topire, (grî) afanisire. 7 Lovire puternică a unei ființe sau a unei părți a corpului ei, prin care se provoacă distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. Si: sfărâmat¹ (7). 8 Deformare, prin apăsare, prin strângere etc., a unei ființe sau a unei părți a corpului ei, făcând-o să capete o formă plată și provocându-i modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: strivire, turtire, zdrobire, (pop) zobire, (îrg) strucinătură, strucire, strucitură, (înv) strucinare, sfărâmat¹ (8). 9-10 (Rar) Dărâmare (1, 5). 11 (Ccr) Dărâmătură (1). 12 (Rar) Prăbușire. 13 (Înv; îf sfărmare) Distrugere (2). 14 (Înv) Înfrângere (a dușmanului) Si: sfărâmat¹ (13).

sfărămare sf vz sfărâmare

sfărâmire sf vz sfărâmare

sfărmare sf vz sfărâmare

sfărmire sf vz sfărâmare

SFĂRĂMARE s. f. v. sfărîmare.

SFĂRÎMARE, sfărîmări, s. f. Acțiunea de a (se) sfărîma și rezultatul ei. – Variante: sfărmare, sfărămare s. f.

SFĂRMARE s. f. v. sfărîmare.

sfărâmare s. f., g.-d. art. sfărâmării; pl. sfărâmări

sfărâmare s. f., g.-d. art. sfărâmării; pl. sfărâmări

sfărâmare s. f., g.-d. art. sfărâmării; pl. sfărâmări

SFĂRÂMARE s. 1. zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) zdrumicare, zobire. (~ unui obiect de pământ.) 2. fărâmare, zdrobire, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. zdrobire, (pop.) spargere. (~ unei cepe.) 4. mărunțire. 5. fărâmițare, mărunțire. (~ unui aliment în gură.) 6. spargere, zdrobire. (~ valurilor de țărm.) 7. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.)

SFĂRÎMARE s. 1. zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) zdrumicare, zobire. (~ unui pahar de pămînt.) 2. fărîmare, zdrobire, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. zdrobire, (pop.) spargere. (~ unei cepe.) 4. mărunțire, pisare, pisat, zdrobire. (~ unui material solid.) 5. spargere, zdrobire. (~ valurilor de țărm.) 6. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.)

SFĂRÎMARE. Subst. Sfărîmare, sfărîmat, fărîmare, fărimat, fărîmițare, mărunțire, mărunțit, mărunțișare (rar), concasare, zdrumicare (pop.), zdrobire, zdrobeală, zobire (reg.), stropșire (pop. și fam.), stropșeală (pop. și fam.), pistoseală (înv. și pop.), pisare, pisat; spargere, spart; frîngere; tocare, tocat; măcinare, măcinat, măciniș; rîșnit; melițare, melițat. Frîntură; fărîmă, fărîmiță (dim.), fărîmică (pop.), fărîmătură (reg.), sfărîmătură, sfărîmă (rar), zdrumicătură (pop.), tocătură. Bucată, bucățică (dim.), bucățea, firimitură, ciob; zob. Friabilitate, fragilitate. Sfărîmător; berbec; fărîmător; concasor; moară; morișcă, rîșniță, rișnicioară (dim.); meliță; zdrobitor; pisălog, pilug (reg.). Adj. Sfărîmat, fărîmat (pop.), făcut fărîmițe (bucățele), fărîmițat, zdrobit, frînt, zdrumicat (pop.), zobit (reg.), stropșit (pop.), strivit; pisat; spart; frînt; tocat; măcinat; melițat. Fragil, casabil, casant, sfărîmicios, friabil (rar). Vb. A sfărîma, a fărîma (pop.), a fărîmița, a face fărîmițe, a fărîma mărunt, a (se) face (mici, mii) fărîme, a mărunți, a mârunțișa (rar), a concasa, a zdrobi, a (se) zobi (reg.), a face zob, a zdrumica (pop.), a zdroși (pop.), a stropși (pop.), a pistoși (înv. și pop.), a pisa, a pisăgi; a sparge; a frînge; a toca; la măcina, a urlui, a rîșni; a melița. V. bucată, ciopîrțire, distrugere, micime, separare.