sicriu sn [At: VARLAAM, C. 408 / V: (îrg) ~in, sâcriin^[1], sâc~, sac~, săcrei (Pl: săcrei), săc~, secrin, sec~ (Pl: secriuri și secrie), (reg) săcri, săcrii, săcrin, scarin, (îvr) ~rei, ~rid, secrei / Pl: ~ie, ~uri / E: mg szekrény] 1 (Îvp) Dulap¹ (1). 2 (Îvp) Ladă. 3 (Îvp; spc) Cutie¹ (1). 4 (Îvp) Sertar (1). 5 (Îs) ~l legii Chivot (7). 6 Obiect în formă de ladă, de lemn sau de metal, cu un capac (detașabil) care acoperă lada în care este așezat mortul pentru a fi înmormântat Si: coșciug, (rar) sarcofag, (îvp) r'aclă, (pop) scândură, tron², (reg) brad, copârșeu, coș, jgheab, ladă, sălaș. corectat(ă)

SICRIU, sicrie, s. n. 1. Obiect în formă de ladă, de obicei de lemn, în care se așază mortul pentru a fi înmormîntat; cosciug, raclă. Privește cu luare-aminte în groapa unde e coborît sicriul tatălui său. SADOVEANU, E. 258. În lumina lină a după-amiezii... trecea lin dricul alb, cu sicriul alb, sub coroanele albe. C. PETRESCU, O. P. I 72. Nu-mi trebuie flamuri Nu voi sicriu bogat. EMINESCU, O. I 216. 2. Ladă, cutie. Acum mobilele au plecat închise în sicrie de lemn. C. PETRESCU, C. V. 356. Sicriul cel în care se dădea orz la cai... sta în preajma fîntînii într-o rînă și spart la o coastă. SADOVEANU, F. J. 228. ♦ Scrin, dulap. – Variante: (învechit) săcriu (CREANGĂ, P. 323, NEGRUZZI, S. I 32), secriu (ALECSANDRI, P. II 121, NEGRUZZI, S. I 11), sicrin (ODOBESCU, S. II 236) s. n.

SICRIU ~e n. Ladă de formă specială în care se pune mortul pentru a fi înmormântat; coșciug. [Sil. si-criu] /<ung. szekrény

sicriu n. Mold. 1. ladă, cutie de lemn: biblioteca uitată în sicriul ei NEGR.; Sicriul legii, chivotul; 2. coșciug: ne pune în încăperea aceluiaș sicriu EM. [Vechiu-rom. secriu = ung. SZEKRÉNY, ladă (din lat. SCRINIUM; pentru sensul 2, cf. coșciug].

sicríŭ V. secríŭ.

SECRIU s. n. v. sicriu.

sacriu sn vz sicriu

săcrei sn vz sicriu

săcri sn vz sicriu

săcrii sn vz sicriu

săcrin sn vz sicriu

săcriu sn vz sicriu

sâcrin^[1] sn vz sicriu

sâcriu sn vz sicriu

scarin sn vz sicriu

secrei sn vz sicriu

secrin sn vz sicriu

secriu sn vz sicriu

sicrei^[1] sn vz sicriu

sicrid sn vz sicriu

sicrin² sn vz sicriu

săcrín și -íŭ V. secriŭ.

secriŭ n., pl. ĭe și urĭ (ung. szekrény, ladă. V. scrin). Ladă (cufăr) de lemn (Mold.). Ladă de pus morțiĭ (coșcĭug, raclă, tron, copîrșăŭ). Secriu legiĭ, chivotu, arca alianțeĭ. – În Mold. sud secriŭ, în nord săcriŭ. În Munt. sicriŭ. Vechi -criĭ. La Hațeg săcrin, ladă obișnuită.

sicriu (desp. si-criu) s. n., art. sicriul; pl. sicrie

sicriu (si-criu) s. n., art. sicriul; pl. sicrie

sicriu s. n. (sil. -criu), art. sicriul; pl. sicrie

sicriu

sicriu, -crie.

SICRIU s. coșciug, (rar) sarcofag, (înv. și pop.) raclă, (pop.) scândură, (reg.) brad, casă, (Transilv. și Ban.) copârșeu, (prin Transilv.) jgheab, (Transilv.) ladă, (Transilv. și Maram.) sălaș, (Olt. și Transilv.) tron, (înv.) coș, (arg.) pardesiu de scânduri.

SICRIU s. v. comodă, cufăr, cutie, dulap, garderob, ladă, scrin, sertar, șifonier.

SICRIU s. coșciug, (rar) sarcofag, (înv. și pop.) raclă, (pop.) scîndură, (reg.) brad, casă, (Transilv. și Ban.) copîrșeu, (prin Transilv.) jgheab, (Transilv.) ladă, (Transilv. și Maram.) sălaș, (Olt. și Transilv.) tron, (înv.) coș, (arg.) pardesiu de scînduri.

sicriu s. v. COMODĂ. CUFĂR. CUTIE. DULAP. GARDEROB. LADĂ. SCRIN. SERTAR. ȘIFONIER.

SICRIUL LEGII s. v. chivot.

sicriul legii s. v. CHIVOT.

sacriu, s.n. – v. săcriu („sertar”).

săcriu, săcrie, (sacriu), s.n. – (reg.) Sertarul de sub tăblia mesei; puiuț, fiioc. – Din sicriu „ladă, cutie” (< magh. szekreny „dulap”) (MDA). În Maramureș, „acela pentru morți e numit copârșeu”, der. din magh. koporsó.

secriu, secrie, s.n. – (reg.) Ladă ornamentală mai scurtă decât lădoiul, în care se păstrează hainele de zestre. Secriu de halube = ladă de zestre (Stoica, Pop, 1984: 47). – Din magh szekrény „ladă” (Șăineanu, Scriban, MDA).

sacriu, s.n. – v. săcriu.

săcriu, săcrie, (sacriu), s.n. – Sertarul de sub tăblia mesei; puiuț, fiioc. – Din sicriu „ladă, cutie” (< magh. szekreny „dulap”); În Maramureș, „acela pentru morți e numit copârșeu”, der. din magh. koporsó.

secriu, -e, s.n. – Ladă ornamentală mai scurtă decât lădoiul, în care se păstrează hainele de zestre. Secriu de halube = ladă de zestre (Stoica, Pop 1984: 47). – Din magh szekrény.