SIFILIS, sifilisuri, s. n. Boală venerică contagioasă, provocată de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contact direct sau prin ereditate și care se caracterizează în faza întâi prin apariția șancrului, în faza a doua prin apariția sifilidelor, iar în faza a treia prin leziuni la diferite organe (interne) ale corpului; lues. ◊ Sifilis congenital (sau ereditar) = formă de sifilis care apare la copil, de obicei după o naștere prematură, manifestându-se la început prin leziuni cutanate viscerale și pe mucoase, mai târziu prin tumori. – Din fr. syphilis.

sifilis sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~t, ~tru, ți~, ți~t / A și: sifilis / Pl: ~uri / E: ger Syphilis, fr syphilis] Boală venerică transmisă ereditar sau dobândită prin contaminare, provocată de un spirochet, caracterizată printr-o succesiune de perioade eruptive și de latență Si: lues, (rar) verolă, (pop) pădureț, pierit, (îvr) sfranț², sfrenție, (reg) frenție, gubăvie, mâncătură, sfinție (6), șui⁶, (înv) frențuș, sifilitic (8), (îvr) malafranță, (arg) sifon (8).

SIFILIS, sifilisuri, s. n. Boală venerică provocată de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contaminare sau prin ereditate și care se caracterizează în faza întâi prin apariția șancrului, în faza a doua prin apariția sifilidelor, iar în faza a treia prin leziuni la diferite organe (interne) ale corpului; lues. ◊ Sifilis congenital (sau ereditar) = formă de sifilis care apare la copil, de obicei după o naștere prematură, manifestându-se la început prin leziuni cutanate viscerale și pe mucoase, mai târziu prin tumori. – Din fr. syphilis.

SIFILIS s. n. Boală venerică produsă de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contagiune sau prin ereditate și care se caracterizează în faza întîi prin apariția șancrului, în faza a doua prin apariția sifilidelor și în faza a treia prin leziuni la diferite organe ale corpului, atingînd mai ales sistemul nervos. În general, transmiterea sifilisului se face direct, de la un bolnav la un om sănătos. Ea poate să se facă însă și prin intermediul obiectelor atinse de un bolnav cu leziuni contagioase. NICOLAU-MAISLER, D. V. 518. Sifilisul este cunoscut de multă vreme ca fiind contagios. MARINESCU, P. A. 80.

SIFILIS s.n. Boală venerică infecțioasă provocată de un spirochet, care se transmite prin contagiune sau prin ereditate; lues. [< fr. syphilis].

SIFILIS s. n. boală venerică infecțioasă, cu evoluție cronică, provocată de un spirochet transmis prin contagiune sau prin ereditate, cu ulcerație și leziuni pe diferite organe; lues. (< fr. syphilis)

SIFILIS ~uri n. Boală venerică cronică, cauzată de un spirochet și transmisă prin contagiune sau ereditar. /<fr. syphilis, germ. Syphilis

*sifilis n., pl. inuzitat urĭ (ar. sifl, boală lumească, de unde, în latina medicală, s’a făcut syphilis fiindcă medicu, matematicu și poetu Fracastóro din Verona, mort la 1553, credea că vine de la Sipylus, un păstor tlnăr și frumos care a dat regelui său Alcithous onorurile care se cuveneaŭ luĭ Apoline. Aceasta, de necaz, ĭ-ar fi trimes această boală). Med. O boală secretă specială care ajunge constituțională și ereditară. – Pop. cel perit. V. viruloză.

sifilist sn vz sifilis

sifilistru sn vz sifilis

țifilis sn vz sifilis

țifilist¹ sn vz sifilis

sifilis s. n., pl. sifilisuri

sifilis s. n., pl. sifilisuri

sifilis s. n., pl. sifilisuri

SIFILIS s. (MED.) lues, (rar) verolă, (pop.) pădureț, pierit, (înv. și reg.) sfranț, sfrenție, (reg.) frenție, mâncătură, sfinție, (prin Munt.) gubăvie, (Transilv.) șui, (înv.) frențuș, malafranță, sifilitic.

SIFILIS s. (MED.) lues, (rar) verolă, (pop.) pădureț, pierit, (înv. și reg.) sfranț, sfrenție, (reg.) frenție, mîncătură, sfinție, (prin Munt.) gubăvie, (Transilv.) șui, (înv.) frențuș, malafranță, sifilitic.