18 definiții pentru simultan (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMULTAN, -Ă, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var.: (înv.) simultaneu, -ee adj.] – Din germ. simultan, fr. simultane, lat. simultaneus.

simultan, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) ~eu / Pl: ~i, ~e / E: lat simultaneus, fr simultané] 1-2 a, av (Care există sau se desfășoară) în același interval de timp Si: concomitent (2), paralel, sincronic (1-2), sincron (1-2) Vz deodată, împreună, totdeodată, totodată. 3 sn Demonstrație la șah unde se joacă în același timp, cu mai mulți adversari de categorie inferioară.

SIMULTAN, -Ă, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var.: (înv.) simultaneu, -ee adj.] – Din germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus.

SIMULTAN, -Ă, simultani, -e, adj. (Despre acțiuni, evenimente și stări, în opoziție cu succesiv) Care se petrece sau există înacelași moment (cu altul sau cu altele); concomitent. Prezența simultană a norilor și a lunii pe cer prilejuiește lumii spectacolul ei cel mai încărcat de o grea, aproape insuportabilă frumusețe. BOGZA, C. O. 52. ◊ (Adverbial) Din vreo sută de gîturi izbucni aproape simultan și furtunos același «huo» revoltat, pe cînd Trifon Guja, apucînd o piatră, o zvîrli după automobilul ce se depărta scrișnind. REBREANU, R. II 45. ♦ (Sistem de) ecuații simultane = (sistem de) ecuații în care mai multe necunoscute intervin deodată în mai multe ecuații. – Variantă: (rar) simultaneu, -ee (MACEDONSKI, O. IV 136) adj.

SIMULTAN, -Ă adj. Care se petrece, care are loc în același timp; concomitent. // s.n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară, care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var. simultaneu, -ee adj. / < fr. simultané, cf. lat. t. simultaneus < simul – în același timp].

SIMULTAN, -Ă I. adj. (și adv.) în același timp; concomitent. II. s. n. demonstrație a unui șahist care joacă în același timp cu mai mulți adversari. (< germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus)

SIMULTAN ~ă (~i, ~e) și adverbial (despre evenimente, acțiuni etc.) Care se raportează la același moment temporal; în același timp; concomitent. /<lat. simultaneus, fr. simultane

simultan a. se zice de două sau mai multe acțiuni cari se fac în acelaș timp.

SIMULTANEU, -EE adj. v. simultan.

SIMULTANEU, -EE adj. v. simultan.

*simultanéŭ, -ée adj. (fr. simultanée, mlat. simultáneus, d. lat. simul, în acelașĭ timp, împreună). Făcut în acelașĭ timp: salve simultanee. Adv. Tunurile s’aŭ descărcat simultaneu. – Și simultan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

simultan1 adj. m., pl. simultani; f. simulta, pl. simultane

simultan1 adj. m., pl. simultani; f. simultană, pl. simultane

simultan adj. m., pl. simultani; f. sg. simultană, pl. simultane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SIMULTAN adj., adv. 1. adj. v. concomitent. 2. adv. v. concomitent. 3. adv. v. odată.

SIMULTAN adj., adv. 1. adj. concomitent, paralel, sincron, sincronic. (Fenomene ~.) 2. adv. concomitent, paralel, totdeodată, totodată, (înv.) împreună. (~ să începem și aprovizionarea.) 3. adv. concomitent, odată, (pop.) deodată. (Vorbesc ~.)

Intrare: simultan (adj.)
simultan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simultan
  • simultanul
  • simultanu‑
  • simulta
  • simultana
plural
  • simultani
  • simultanii
  • simultane
  • simultanele
genitiv-dativ singular
  • simultan
  • simultanului
  • simultane
  • simultanei
plural
  • simultani
  • simultanilor
  • simultane
  • simultanelor
vocativ singular
plural
simultaneu adjectiv
adjectiv (A103)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simultaneu
  • simultaneul
  • simultaneu‑
  • simultanee
  • simultaneea
plural
  • simultanei
  • simultaneii
  • simultanee
  • simultaneele
genitiv-dativ singular
  • simultaneu
  • simultaneului
  • simultanee
  • simultaneei
plural
  • simultanei
  • simultaneilor
  • simultanee
  • simultaneelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

simultan, simultaadjectiv

  • 1. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: concomitent antonime: succesiv
    • format_quote Prezența simultană a norilor și a lunii pe cer prilejuiește lumii spectacolul ei cel mai încărcat de o grea, aproape insuportabilă frumusețe. BOGZA, C. O. 52. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Din vreo sută de gîturi izbucni aproape simultan și furtunos același «huo» revoltat, pe cînd Trifon Guja, apucînd o piatră, o zvîrli după automobilul ce se depărta scrișnind. REBREANU, R. II 45. DLRLC
    • 1.1. (Sistem de) ecuații simultane = (sistem de) ecuații în care mai multe necunoscute intervin deodată în mai multe ecuații. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.