sincer, ~ă [At: PLEȘOIANU, T. I, 94/11 / V: (înv) sen~, sențer / Pl: ~i, ~e / E: fr sincère, it sincere] 1-2 a, av (Care exprimă) cu franchețe (ceea ce simte și gândește) Si: cinstit² (2), deschis² (24), (liv) franc³ (2), leal, loial, (înv) nefățărit, neprefăcut, prost, simplu (32) Vz adevărat, fățiș. 3 a (D. sentimente, acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care dovedește lipsă de ipocrizie Si: deschis² (25), (liv) franc³ (3), leal, loial, (înv) nefățărit, neprefăcut, neted (2), prost, real² (2), simplu (34) Vz adevărat, fățiș, verde. 4 a Conform cu anumite legi, cu anumite principii Si: corect (1). 5 a (Rar; d. culori) Intens. 6 a(Rar; d. culori) Pur.

SINCER, -Ă, sinceri, -e, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Fără sentimente prefăcute sau gînduri ascunse; deschis, franc, cinstit. Dimitrie îl plînse... pe acest puternic protector și sincer prieten. IORGA, L. I 334. Cum a intrat el în viață? Cît amor de drept și bine, Cîtă sinceră frăție adusese el cu sine? EMINESCU, O. I 53. Îl primiră cu... ospeție sinceră. NEGRUZZI, S. I 111. ◊ (Adverbial) M-am bucurat sincer cînd am văzut în ziare numirea. C. PETRESCU, C. V. 105. Cîntăreții vor cînta mai sincer acolo. REBREANU, R. I 83.

SINCER, -Ă adj. Neprefăcut, care se exprimă cinstit. ♦ Adevărat; deschis, făcut pe față. [Cf. fr. sincère, it. sincero < lat. sincerus – fără pată].

SINCER, -Ă adj. neprefăcut, cinstit; adevărat; deschis. (< fr. sincère, lat. sincerus)

SINCER ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care nu tăinuiește nimic; dispus să-și exprime gândurile fără a le ascunde; neprefăcut; deschis. /<fr. sincere, it. sincero, lat. sincerus

sincer a. 1. care nu caută a minți sau înșela; 2. liber de orice prefacere: convingere sinceră.

*sincér, -ă adj. (lat. sincérus). Neprefăcut, nemincinos: omu puternic la suflet e sincer. Exprimat fără mincĭună: convingerĭ, regrete sincere. Adv. Cu sinceritate. – Fals síncer. V. ipocrit.

sencer, ~ă a vz sincer

sențer^[1], ~ă a vz sincer corectat(ă)

sincer¹ adj. m., pl. sinceri; f. sinceră, pl. sincere

+sincer² adv.

sincer adj. m., pl. sinceri; f. sinceră, pl. sincere

sincer adj. m., pl. sinceri; f. sg. sinceră, pl. sincere

SINCER adj., adv. 1. adj. adevărat, real. (Un sentiment de sinceră admirație.) 2. adj. cinstit, neprefăcut, (livr.) franc, leal, loial, (înv.) nefățărit, prost, (fig.) deschis. (O fire sinceră.) 3. adv. v. fățiș.

SINCER adj., adv. 1. adj. adevărat, real. (Un sentiment de ~ admirație.) 2. adj. cinstit, neprefăcut, (livr.) franc, leal, loial, (înv.) nefățărit, prost, (fig.) deschis. (O fire ~.) 3. adv. deschis, direct, fățiș, franc, (înv.) aievea, avedere, (fig.) neted, verde. (I-a spus ~ tot ce avea de spus.)

Sincer ≠ fățarnic, mincinos, nesincer, perfid, prefăcut

AUFRICHTIG ZU SEIN KANN ICH VERSPRECHEN, UNPARTEISCH ZU SEIN ABER NICHT (germ.) pot făgădui că voi fi sincer, nu însă și imparțial. – Goethe, „Maximen und Reflexionen”.