opțiuni
  • info

10 definiții pentru sinciput

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINCIPUT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului. – Din fr., lat. sinciput.

SINCIPUT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului. – Din fr., lat. sinciput.

sinciput sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~e, ~uri / E: fr sinciput] 1 Punctul cel mai înalt al cutiei craniene. 2 (Spc) Osul craniului care corespunde sinciputului (1). Si: creștet (1), vertex, (îrg) scăfârlie, (reg) teme1.

SINCIPUT s.n. Osul craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ♦ Bregmă. [Pl. -te, -turi. / < fr. sinciput, cf. lat. sinciput < semi – jumătate, caput – cap].

SINCIPUT s. n. os al craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ◊ bregmă. (< fr., lat. sinciput)

*sínciput n., pl. e (lat. sinciput, sincipitis, d. semi, jumătate, și caput, cap. V. occiput). Anat. Creștetu capuluĭ – P. declinare trebuie accentuat sincipút.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sinciput s. n., pl. sincipute

sinciput s. n., pl. sincipute

sinciput s. n., pl. sincipute

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SINCIPUT s. (ANAT.) creștet, vertex, (pop. și fam.) scăfârlie, (Ban. și vestul Olt.) teme.

SINCIPUT s. (ANAT.) creștet, vertex, (pop. și fam.) scăfîrlie, (Ban. și vestul Olt.) teme.

Intrare: sinciput
sinciput1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinciput
  • sinciputul
  • sinciputu‑
plural
  • sincipute
  • sinciputele
genitiv-dativ singular
  • sinciput
  • sinciputului
plural
  • sincipute
  • sinciputelor
vocativ singular —
plural —
sinciput2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinciput
  • sinciputul
  • sinciputu‑
plural
  • sinciputuri
  • sinciputurile
genitiv-dativ singular
  • sinciput
  • sinciputului
plural
  • sinciputuri
  • sinciputurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sinciput, sinciputesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.