SLAI, slaiuri, s. n. (Pop.) 1. Fiecare dintre cele două scânduri care leagă tălpile unei sănii; oplean. 2. Fiecare dintre scândurile care formează părțile laterale ale unei ambarcațiuni. ♦ Scândura care formează marginea de sus a unei luntre. 3. Poliță în perete pe care se țin lucruri de gospodărie. 4. Fiecare dintre stâlpii care susțin podul morii. – Et. nec.

slai sn [At: DAMÉ, T. 21 / V: scl~, zl~ / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Reg) Oplean. 2 (Reg) Scândură ce formează marginea superioară sau partea laterală a luntrei ori a bărcii Si: (reg) usnă. 3 (Reg) Bancă transversală făcută dintr-o scândură lată, fixată în partea dinapoi a bărcii. 4 (Reg) Poliță fixată în zidul casei sau al hornului, pentru diferite obiecte de gospodărie. 5-6 (Mun; Olt) Fiecare dintre tăbliile sau fiecare dintre cele două scânduri care leagă tăbliile unui pat. 7 (Olt) Ghizdurile din bârne ale fântânii. 8 (Reg) Fiecare dintre stâlpii care susțin podul morii. 9 (Olt; Mun) Marginea de sus a prispei. 10 (Olt; Mun) Balustrada unei prispe. 11 (Reg) Scoc prin care se scurge vinul din vasul în care se pun strugurii la stors. 12 (Mun) Canal din trei scânduri care transportă apa ce cade pe roata ferăstrăului mecanic. 13 (Mun; Olt) Scobitură ca un șănțuleț prin care se îmbucă și se fixează două piese componente ale unui obiect din lemn. 14 (Reg) Fiecare dintre cele două șipci care se bat în stâlpii casei ca să formeze un fel de scobitură în care se introduc capetele bârnelor. 15 (Olt) Bârnă de lemn.

SLAI, slaiuri, s. n. (Pop.) 1. Fiecare dintre cele două scânduri care leagă tălpile unei sănii; oplean. 2. Fiecare dintre scândurile care formează părțile laterale ale unei ambarcații. ♦ Scândura care formează marginea de sus a unei luntre. 3. Poliță în perete pe care se țin lucruri de gospodărie. 4. Fiecare dintre stâlpii care susțin podul morii. – Et. nec.

SLAI, slaiuri, s. n. Scîndură sau traversă groasă de lemn, avînd diferite întrebuințări: a) fiecare dintre cele două scînduri care leagă tălpile săniei; b) fiecare dintre scîndurile care formează părțile laterale ale unei ambarcații; usnă; c) poliță în perete pe care se țin lucruri de gospodărie; d) fiecare dintre stîlpii care susțin podul morii. Valurile se izbiră odată pînă în slaiuri și pînă în stăvilare. SLAVICI, V. P. 172.

slaĭ n., pl. urĭ (cp. cu slăvină). Munt. Un canal format din treĭ scîndurĭ care duce apa din dubă pe roata fierăstrăuluĭ. Marginea luntriĭ pe care se mișcă lopata (V. usnă și copastie). Oplean. înfundătoarea patuluĭ: țărgile se sprijină pe cele doŭă slaiurĭ. Un fel de poliță făcută în coșu (hornu) caseĭ (Cod.): case vechĭ țărăneștĭ cu pridvor, slaĭ și parmaclîc.

sclai sn vz slai

zlai sn vz slai

slaiu n. 1. pl. oplenele saniei; 2. vatra luntrei. [Origină necunoscută].

slai (reg.) s. n., pl. slaiuri

slai (reg.) s. n., pl. slaiuri

slai s. n., pl. slaiuri

SLAI s. v. oplean, usnă.

slai s. v. OPLEAN. USNĂ.

slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele două scânduri care leagă tălpile unei sănii; oplean. 2. fiecare dintre scândurile care formează părțile laterale ale unei ambarcații; scândura care formează marginea de sus a unei luntri; usnă. 3. poliță în perete pe care se țin lucruri de gospodărie 4. fiecare dintre stâlpii care susțin podul morii. 5. bancă transversală făcută dintr-o scândură lată și fixată în partea dinapoi a unei bărci. 6. fiecare dintre tăbliile sau dintre cele două scânduri care leagă tăbliile patului. 7. ghizdurile din bârne ale unei fântâni. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul în care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scânduri, care transportă apa ce cade pe roata ferăstrăului mecanic. 11. scobitură în forma unui șănțuleț prin care se îmbucă și se fixează două piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele două șipci care se bat în stâlpii unei case, pentru a fixa capetele bârnelor. 13. bârnă de lemn.